Restitution of suspension guarantee: finality of annulment judgment and cessation of effects as prerequisites under Art. 1064 CPC

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27 septembrie 2018, reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni" a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 4.877,15 RON consemnată la dispoziţia instanţei pentru dosarul nr. x/2015, potrivit recipisei de consemnare nr. x din data de 7 octombrie 2015 emisă de A. Bucureşti.

Hotărârea primei instanţe

Prin Încheierea din 26 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de restituire a cauţiunii formulată de petentul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni", ca neîntemeiată.

În esenţă, a reţinut instanţa de fond că petentul nu a făcut dovada rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti având ca obiect acţiunea în anularea actului administrativ ce a făcut şi obiectul cererii de suspendare a executării în care a fost achitată cauţiunea ce se doreşte a fi restituită prin cererea de faţă, respectiv Procesul-verbal x nr. x din 16 iulie 2015, pentru a putea aprecia care este momentul de la care curge termenul de 30 de zile în care cel îndreptăţit poate formula cerere pentru plata despăgubirii.

Constatând că nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1064 C. proc. civ. pentru a dispune restituirea cauţiunii, căci, atâta timp cât măsura suspendării subzistă până la judecarea acţiunii în anularea actului administrativ şi cauţiunea trebuie să rămână consemnată la dispoziţia instanţei până la încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus, prima instanţă a respins cererea de restituire a cauţiunii, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Încheierii din 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs petentul - reclamant Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni", solicitând admiterea recursului, modificarea Încheierii şi admiterea cererii de restituire a cauţiunii.

În motivare, recurentul - petent - reclamant a arătat în esenţă că instanţa de fond ar fi trebuit să verifice pe portalul instanţelor faptul că există un dosar de anulare act administrativ, respectiv dosarul nr. x/2015, care a fost soluţionat definitiv.

De asemenea, instanţa de fond ar fi trebuit să solicite ICMPP dovada soluţionării definitive a litigiului de anulare act administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 1064 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că " instanţa se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii cu citarea părţilor".

În concluzie, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită recurentul - petent a se observa că încheierea din 26 octombrie 2018 de respingere a cererii de eliberare a cauţiunii, este emisă cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 1064 alin. (1) - (2) C. proc. civ. privind eliberarea cauţiunii, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea încheierii din 26 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi admiterea cererii de restituire a cauţiunii.

Apărările intimatei

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul - petent - reclamant, în cuprinsul căreia arată că lasă la aprecierea instanţei modalitatea de soluţionare a recursului.

Precizează deopotrivă că acţiunea în anulare a actului administrativ ce a făcut şi obiectul cererii de suspendare în care a fost achitată şi cauţiunea a cărei restituire se solicită, a fost înregistrată sub nr. de dosar x/2015, soluţionată în primă instanţă prin Sentinţa civilă nr. 840 din 14 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul admiterii cererii.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs, respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2044 din 17 mai 2018.

Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În prealabil, instanţa de control judiciar reţine că motivele invocate prin cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, urmând a fi examinate din perspectiva acestor dispoziţii legale, având în vedere că art. 1064 C. proc. civ., invocat de recurent în susţinerea recursului, ca fiind încălcat sau aplicat greşit de instanţa de fond, cuprinde norme de procedură şi nu norme de drept material.

Analizând pe fond recursul ce face obiectul prezentei judecăţi, Înalta Curte reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni" a formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial " Dezvoltarea Resurselor Umane" o cerere de suspendare a executării Procesului-verbal x nr. x din 16 iulie 2015, până la soluţionarea definitivă pe fond a cauzei, cerere ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin aceeaşi cerere s-a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Anexa la citaţia comunicată pentru termenul de judecată din data de 9 octombrie 2015, emisă de instanţa de fond la data de 30 septembrie 2015 şi primită de recurentul - petent la data de 23 septembrie 2015, prima instanţă i-a pus în vedere recurentului - petent - reclamant obligaţia de a face dovada consemnării unei cauţiuni în cuantum de 10% din suma contestată, pentru soluţionarea cererii de suspendare formulate, iar la data de 6 octombrie 2015, reclamantul a făcut dovada consemnării sumei de 4.877,15 RON RON, reprezentând cauţiune, conform Ordinului de plată depus în copie la dosar fond, originalul acestuia fiind înaintat grefierului şef al instanţei, conform Procesului-verbal ataşat la dosar (tot volumul II)

Prin Sentinţa civilă nr. 2528 din 9 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal x nr. x din 16 iulie 2015, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actului administrativ, iar prin încheierea din 26 octombrie 2018 aceeaşi instanţă a respins cererea de restituire a cauţiunii promovată de petentul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni", ca neîntemeiată, reţinând că petentul nu a făcut dovada rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti având ca obiect acţiunea în anularea actului administrativ ce a vizat şi cererea de suspendare, pentru a se aprecia care este momentul de la care curge termenul de 30 de zile în care cel îndreptăţit poate formula cerere pentru plata despăgubirii.

Înalta Curte, având în vedere obiectul prezentului recurs, constată că obligaţia recurentului-reclamant de a face dovada consemnării cauţiunii (în cazul de faţă aceasta fiind fixată de instanţă într-un procent de 10 % din suma contestată, respectiv în cuantum de 4.877,15 RON) a fost dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la acel moment, faţă de data introducerii cererii de chemare în judecată, dispoziţii care, în ceea ce priveşte restituirea cauţiunii astfel consemnate, se coroborează cu dreptul comun în materie, respectiv cu dispoziţiile art. 1064 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., republicat, conform cărora:

"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.(...)

Analizând actele şi lucrările dosarului de fond din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru restituirea cauţiunii, Înalta Curte constată că prima instanţă, în mod greşit, a respins cererea formulată de către recurentul- petent - reclamant, considerând că nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1064 C. proc. civ., pentru a se dispune restituirea cauţiunii.

Astfel cum s-a reţinut mai sus, prin Sentinţa civilă nr. 2528 pronunţată la data de 9 octombrie 2015, instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării procesului-verbal x nr. x din 16 iulie 2015, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actului administrativ.

În ceea ce priveşte acţiunea "în anularea actului administrativ", Înalta Curte constată că, într-adevăr, recurentul - petent - reclamant Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni", la momentul soluţionării de către instanţa de fond a cererii de restituire a cauţiunii, nu a depus, în susţinerea cererii sale şi dovada "rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti având ca obiect acţiunea în anularea actului administrativ", astfel cum a reţinut instanţa de fond, această probă fiind depusă la momentul judecării recursului, însă, astfel cum se poate observa din dosarul de fond, la fila x a volumului I, există Fişa dosarului nr. x/2015 din cuprinsul căreia se poate cu uşurinţă observa atât obiectul dosarului cât şi soluţia pronunţată de instanţă în acest dosar; aceste informaţii făcând, în esenţă, dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1064 C. proc. civ.

Astfel cum se arată şi în cuprinsul recursului, prin Sentinţa civilă nr. 840 din 14 martie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, având ca obiect " anulare act administrativ" Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni" dispunând Anularea Procesului - Verbal x nr. x din 16 iulie 2015 şi a Deciziei x nr. x din 6 octombrie 2015 de soluţionare a contestaţiei administrative.

Ministerul Educaţiei Naţionale a depus cerere de recurs împotriva acestei sentinţe, soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 17 mai 2018, în sensul respingerii recursului, ca tardiv, prin Decizia nr. 2044; aceste două hotărâri fiind depuse de recurenta - petentă în dosarul de recurs, filele x.

Astfel, Înalte Curte analizând cererea de face obiect prezentului recurs, reţine că, potrivit art. 1064 C. proc. civ. " Restituirea cauţiunii -

(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus".

Studiind actele şi lucrările dosarului prin raportare la dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin Sentinţa civilă nr. 2428 din 9 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a dispus suspendarea executării Procesului Verbal x nr. x din 16 iulie 2015, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actului administrativ, însă, faţă de soluţia pronunţată de instanţa învestită cu anularea actului administrativ prin Sentinţa civilă nr. 840 din 14 martie 2016, respectiv admiterea acţiunii şi anularea Procesului-verbal nr. x nr. x din 16 iulie 2015, devin incidente dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora" În ipoteza admiterii acţiunii în fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei ...".

Astfel, raportat la aceste din urmă dispoziţii, rezultă că efectele suspendării încetează la momentul soluţionării definitive a acţiunii în anulare.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că prima condiţie instituită de legiuitor prin articolul 1064 alin. (1) C. proc. civ. pentru restituirea cauţiunii este îndeplinită, efectele suspendării încetând la momentul soluţionării definitive a acţiunii în anulare, adică la data de 17 mai 2018 (aceasta fiind data pronunţării Deciziei civile nr. 2044 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015 având ca obiect recursul declarat împotriva sentinţei ce viza acţiunea în anularea actului administrativ).

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie instituită de legiuitor prin alin. (2) al articolului 1064 C. proc. civ., Înalta Curte o apreciază, de asemenea, ca fiind îndeplinită, ţinând cont de faptul că nu a fost formulată nici o cerere pentru plata de despăgubiri, termenul de 30 de zile de la data încetării efectelor măsurii împlinindu-se la data de 18 iunie 2018, aceasta fiind ultima zi în care se mai putea formula o astfel de cerere.

Înalta Curte are în vedere deopotrivă şi poziţia procesuală a intimatului - pârât Ministerul Educaţiei Naţionale care, nici la judecata pe fond a cererii de restituire şi nici în această fază procesuală nu s-a opus acestei cereri, lăsând la aprecierea instanţei modalitatea de soluţionare.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, reţinând că cele două condiţii prevăzute de lege pentru restituirea cauţiunii sunt îndeplinite, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va admite recursul, va casa Încheierea recurată şi, rejudecând, va admite cererea şi va dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 4.877,15 Ron achitată cu Recipisa de Consemnare nr. x din 7 octombrie 2015 la A. - Sucursala Victoria.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni" împotriva încheierii din 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează Încheierea recurată şi, rejudecând, admite cererea.

Dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 4.877,15 Ron achitată cu Recipisa de Consemnare nr. x din 7 octombrie 2015 la A. - Sucursala Victoria.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM