Active standing of indirect European fund beneficiaries to challenge administrative inspection records determining expenditure ineligibility

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 3 aprilie 2018, reclamanta A. sau "A."), organizaţie non-guvernamentală de naţionalitate română, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman şi B., în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ ("Legea nr. 554/2004") coroborat cu art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora ("O.U.G. nr. 66/2011"), a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- Suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23 februarie 2018 ("Procesul-Verbal"), până la soluţionarea în fond a cererii în anulare;

- Obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3424 din 7 august 2018, instanţa de fond Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman şi B., constatând lipsa calităţii procesuale active.

3. Recursul

Împotriva Sentinţei civile nr. 3424 din data de 7 august 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal recurenta-reclamantă A. a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, s-au arătat următoarele:

Instanţa de fond în mod nelegal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active în promovarea cererii de chemare în judecată încălcând dispoziţiile art. 21 din Constituţia României şi ale art. 1 din Legea nr. 554/2004 - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. A. are calitate procesuală activă în promovarea acţiunii din perspectiva dreptului garantat de a solicita controlul de legalitate a actului administrativ

Proiectul a fost implementat de B. în parteneriat cu diferite organizaţii private, printre care şi A.. Conform acordului de parteneriat nr. 1903 semnat la data de 19 martie 2015 ("Acordul de Parteneriat"), partenerii sunt răspunzători pentru modul în care implementează Proiectul şi fiecare răspunde pentru eligibilitatea cheltuielilor efectuate de acesta în aceeaşi măsură în care răspunde şi partenerul principal - B.. Chiar dacă în raport cu autoritatea finanţatoare, doar liderul de parteneriat poartă întreaga răspundere patrimonială, în relaţiile dintre parteneri, operează desocotirea cheltuielilor care sunt finanţate prin intermediul liderului de parteneriat.

În consecinţă, emiterea Procesului-Verbal prin care s-au constatat nereguli cu privire la cheltuielile efectuate de A., a generat un drept de creanţă al B. faţă de A.. La rândul său, B. datorează în baza procesului-verbal suma reţinută drept debit.

În raport de dispoziţiile normative anterior citate, A. poate fi reclamant, având vocaţia de a fi vătămat de actul administrativ, deşi este terţ în raport cu autoritatea emitentă şi cu beneficiarul actului administrativ unilateral cu caracter individual. Vătămarea produsă constă în suma de bani reţinută de autoritatea emitentă ca fiind cheltuită necorespunzător.

A. are calitate procesuală activă din perspectiva legislaţiei speciale, instanţa de fond omiţând să A., entitate care a beneficiat de finanţare nerambursabilă în cadrul Proiectului.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011, Curtea a reţinut că noţiunea de contestator este aceeaşi cu noţiunea de debitor/beneficiarul contractului de finanţare/persoana sancţionată.

Art. 2 din acelaşi act normativ stabileşte că beneficiarul este "orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, aşa cum este aceasta definită pentru fiecare program, reglementările europene incidente şi documentele programului respectiv şi care este fie direct, sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanţare finanţat integral sat parţial din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alţi donatori publici internaţionali, fie persoană fizică sau juridică îndreptăţită să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenţii ori ajutoare care suni finanţate din instrumentele de finanţare a politicii agricole comune, în conformitate cu prevederile legale naţionale şi/sau comunitare în vigoare".

Interpretând prevederile legale menţionate, noţiunea de beneficiar al unei finanţări se extinde şi cuprinde şi persoana care a obţinut fie indirect, prin semnarea unui acord de parteneriat cu beneficiarul, calitatea de parte la contractul de finanţare, asumându-şi obligaţia de a implementa un proiect.

Se mai arată că actul administrativ criticat este de natură a produce o vătămare subscrisei prin efectele sale, în sensul că punerea în executare a procesului-verbal ar cauza dificultăţi financiare majore, pentru partenerii contractuali ai beneficiarului din cadrul proiectelor aflate în curs de implementare.

Concluzionând, recurentul arată că are calitate procesuală activă în promovarea cererii de chemare în judecată, actul administrativ criticat este vătămător atât pentru beneficiarul contractului de implementare cât şi pentru recurent, în calitate de partener.

Apărările intimatului

Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia ca nefondată şi reiterând apărările invocate la instanţa de fond.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a dat o dezlegare greşită excepţiei privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei-recurente A., apreciind că beneficiarul contractului de finanţare nr. x din 30 iunie 2010 este B. şi creanţa bugetară a fost stabilită tot în sarcina acesteia.

Instanţa de fond a invocat prevederi considerate relevante precum art. 46 alin. (1); art. 50 alin. (8) şi alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte constată că sunt aplicabile pe deplin disp. art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 - invocate de recurentă în sensul că are calitatea de beneficiar "orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat ... care este fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanţare finanţat integral sau parţial din fonduri europene ...".

Sunt, de asemenea, aplicabile dispoziţiile următoare:

"Art. 21 din Constituţia României "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime; (2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept; (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil; "(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite".

Conform art. 52 din Constituţia României "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei".

Art. 126 alin. (6) din Constituţie reia principiul cuprins în art. 52, precizând:

"Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale .

Art. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. (2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept".

Art. 2 alin. (1) lit. o) şi p) din Legea nr. 554/2004:

"o) drept vătămat - orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ; (p) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat".

În fapt, urmare suspiciunii de neregulă nr. 93640/CR din 25 aprilie 2012, începând cu data de 14 februarie 2017, echipa de control din cadrul AMPOCU a efectuat un control cu privire la modul de implementare a proiectului x "Reţeaua de Economie Socială o premisă pentru integrarea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncit ("Proiectul").

Suspiciunea de neregulă a fost întocmită ca urmare a unei sesizări whistle blowing înregistrată sub nr. x din 20 aprilie 2012 şi care a vizat următoarele aspecte:

a) neplata persoanelor angajate în proiect conform contractelor semnate;

b) nerecunoaşterea semnăturii pe unul dintre contracte nr. x/31 din octombrie 2017 de către persoana care a făcut sesizarea;

c) necomunicarea de către beneficiar a faptului că persoanele angajate urmau să lucreze pe mai multe proiecte".

Procesul-Verbal prin care s-au reţinut, inter alia, următoarele aspecte:

a) echipa de control a constatat faptul că după intrarea în vigoare a Legii nr. 40/2011 privind modificarea Codului Muncii - Legea nr. 53/2003 - partenerul A. a încheiat contracte civile de prestări servicii deşi prin modificările aduse Codului Muncii convenţiile civile au fost înlocuite cu contracte individuale de muncă cu timp parţial';

b) Având în vedere faptul că aceste contracte civile de prestări servicii au fost încheiate ulterior datei de intrare în vigoare a modificărilor Legii nr. 53/2003, actualizată acestea sunt neeligibile deoarece încheierea contractelor civile de prestări servicii se poate realiza doar în condiţiile stabilite de C. civ. - actualizat;

c) Prin urmare suma de 105.800 RON reprezentând contravaloarea plăţilor contractelor de prestări servicii este neeligibilă deoarece au fost încălcate prevederile legale.

Vătămarea invocată de către recurenta A. este aceea că în cazul în care cheltuielile efectuate de aceasta şi considerate neeligibile vor rămâne cu titlu definitiv de plată în sarcina B. - ca parte şi beneficiar în contractul de finanţare nr. x din 30 iunie 2010, se poate întoarce cu acţiune în pretenţii împotriva A. pentru restituirea acestor sume.

Această vătămare se circumscrie prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 arătat mai sus.

Recurentul are calitate procesuală activă în cauză, având atât calitatea de partener de Proiect, cât şi beneficiar indirect al contractului de finanţare prin proiectul implementat.

Prin urmare, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, motiv circumscris prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în raport de disp. art. 496 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta reclamantă A. "Centrul de Resurse pentru Educaţie şi Formare Profesională" împotriva Sentinţei civile nr. 3424 din 7 august 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM