Extraordinary revision for untruthful testimony and new circumstances dismissed under restrictive statutory grounds

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 697 din 24 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de revizuientul O.V. împotriva sentinței penale nr. 1075 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea formulată de condamnatul O.V. s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1075 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, motivând că probele dosarului nu ar fi fost corect apreciate și nici nu ar fi fost complete, impunându-se suplimentarea lor prin recunoașteri din grup și confruntări.

S-a reținut că au fost efectuate verificări prealabile de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a înaintat cererea spre soluționare Tribunalului București, cu propunerea de a fi respinsă.

În motivarea hotărârii, prima instanță a arătat că revizuientul nu a invocat fapte, probatorii noi, nefiind admisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se ajungă la o continuare a probatoriilor și nu s-au susținut situații noi care să nu fi fost cunoscute la data judecării.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, solicitând admiterea lui, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, reaprecierea probatoriului și suplimentarea acestuia, în sensul efectuării unor confruntări, recunoașteri din grup.

Prin decizia penală nr. 503/ A din 1 iulie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul O.V., obligându-l la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În considerentele hotărârii, instanța de control judiciar a reținut că motivele invocate de condamnat nu se regăsesc printre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul O.V. solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și pe fond, admiterea cererii de revizuire și completarea probatoriului administrat în cauză, în sensul efectuării unor confruntări și recunoașteri din grup.

Recursul declarat nu este fondat.

Deoarece revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat, în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual, și care avea drept scop înlăturarea erorilor judiciare prin reexaminarea hotărârilor judecătorești.

Aspectele invocate de condamnat respectiv, existența unor împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanțele care au judecat cauza, precum și depunerea unor declarații neconforme adevărului de către martorii P.V.G. și D.C. nu sunt confirmate, de probele dosarului, astfel că motivul invocat de acesta nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Așadar, recursul declarat de condamnat se constată că nu este fondat și urmează să fie respins.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul O.V. împotriva deciziei penale nr. 503/ A din 1 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală.

Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2004.