Lawyer's appeal waived as acquiescence to judgment; bar's cross-appeal dismissed as moot, annulment rulings stand final.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele;

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Uniunea Naţională a Barourilor şi Baroul Galaţi, să se dispună anularea Deciziilor nr. 47 din 23 martie 2012 şi nr. 19 din 30 martie 2015 emise de Consiliul Baroului Galaţi, iar prin cererea înregistrată la data de 9 iulie 2015, reclamantul a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 47 din 23 martie 2012 a Consiliului Baroului Galaţi, până la pronunţarea instanţei de fond.

Ulterior, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea art. 50 din Hotărârea privind adoptarea Statutului profesiei de avocat nr. 64/2011.

De asemenea, prin cererea din data de 24 septembrie 2015, reclamantul a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 18 din 5 septembrie 2015 emise de Consiliul U.N.B.R. prin care s-a respins plângerea ce viza constatarea nulităţii art. 50 din Statutul profesiei de avocat adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 septembrie 2016, în temeiul dispoziţiilor art. 139 din C. proc. civ., curtea de apel a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 la dosarul nr. x/2015, cauzele urmând a fi judecate împreună.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 4204 din 22 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a luat act de renunţarea reclamantului la judecata cererii de suspendare a executării deciziei Consiliului Baroului Galaţi nr. 47 din 23 martie 2012;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a U.N.B.R invocată prin întâmpinare şi a respins capetele de cerere privind anularea Deciziilor Consiliului Baroului Galaţi nr. 47 din 23 martie 2012 şi nr. 19 din 30 martie 2015, formulate în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R, ca fiind introduse în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepţia tardivităţii, invocată de pârâţi şi a respins cererea de anulare a Deciziei Consiliului Baroului Galaţi nr. 47 din 23 martie 2012, ca fiind tardiv formulată;

- a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârâţi, ca nefondată;

- a admis în parte cererile conexe, astfel cum au fost completate şi modificate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Galaţi şi Uniunea Barourilor din România;

- a anulat decizia Consiliului U.N.B.R. nr. 18 din 5 septembrie 2015, a anulat art. 50 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 64/2011 şi, în consecinţă a anulat art. 1 din Decizia Consiliului U.N.B.R. nr. 55 din 12 decembrie 2015 şi decizia Consiliului Baroului Galaţi nr. 19 din 30 martie 2015;

- a respins cererea pârâtei U.N.B.R. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi recurs incident pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Galaţi, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 15 ianuarie 2018, recurentul-reclamant A. a depus cerere de renunţare la judecata recursului, însoţită de declaraţie autentificată de Societatea Profesională Notarială, B.", solicitând să se ia act de renunţare şi să se constate că recursul incident formulat de pârâţi este inadmisibil. În cuprinsul declaraţiei autentificate de renunţare la calea de atac a recursului, recurentul-reclamant a precizat că este de acord ca Sentinţa nr. 4204 din 22 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ să rămână definitivă.

Cu ocazia dezbaterilor în şedinţa publică, recurentul- reclamant a precizat că cererea de renunţare la judecata recursului este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de temeiul de drept invocat, apărătorul recurenţilor - pârâţi a solicitat, în situaţia admiterii cererii de renunţare, să se facă aplicarea prevederilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ. şi să se dispună anularea Sentinţei nr. 4204 din 22 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu privire la soluţia de anulare a Deciziei Consiliului U.N.B.R. nr. 18 din 5 septembrie 2015, a art. 50 din Statutul profesiei de avocat, a art. 1 din Decizia Consiliului U.N.B.R. nr. 55 din 12 decembrie 2015 şi a Deciziei Consiliului Baroului Galaţi nr. 19 din 30 martie 2015, soluţie ce face obiectul recursului incident.

4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursurilor

Constatând că, în cauză, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de renunţare la judecarea recursului, instanţa de control judiciar va avea în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În prealabil, se reţine că dispoziţiile art. 406 din C. proc. civ. indicate de către titularul cererii, drept temei juridic, nu sunt aplicabile în cauză de faţă, deoarece norma procedurală invocată reglementează doar renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată, care se poate face în faţa instanţei de fond sau în calea de atac, nu şi la renunţarea la judecata căii de atac exercitată.

Prin înscrisul autentificat care constată voinţa părţii, aflat la dosarului, rezultă în mod neechivoc că recurentul-reclamant A. a declarat că renunţă la judecata recursului formulat în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Galaţi şi achiesează la hotărârea instanţei de fond, astfel că deviind incidente dispoziţiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează instituţia achiesării la hotărâre.

Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".

Manifestarea de voinţă în sensul renunţării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziţie, o desistare a recurentului-reclamant, prin care aceasta achiesează la hotărârea instanţei de fond.

Această manifestare de voinţă este neîndoielnică şi neechivocă, astfel că, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. şi în aplicarea principiului disponibilităţii, Înalta Curte urmează să ia act de renunţarea recurentului-reclamant la judecata recursului exercitat în cauză.

Având în vedere că recurentul-reclamantul a renunţat la calea de atac exercitată, în ceea ce priveşte recursul incident formulat de către pârâţi devin aplicabile dispoziţiile art. 472 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 491 alin. (1) şi art. 494 din C. proc. civ., în sensul că acesta rămâne fără efect şi va fi respins ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cerere de renunţare la judecata recursului formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 4204 din 22 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul incident formulat de Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Sentinţei nr. 4204 din 22 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2018.

Procesat de GGC - MM