Cancellation of medical research selection procedures; sufficiency of well-justified case for administrative act suspension

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Academia de Ştiinţe Medicale a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătăţii, solicitând:

- anularea în tot a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1100/2015 pentru modificarea art. 4 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 813/2015 şi a Referatului nr. x din 10 martie 2016 (nr. 15508 din 4 martie 2016) prin care au fost anulate procedurile de selecţie şi atribuire a contractelor de finanţare pentru realizarea proiectelor cuprinse în Planul sectorial al Ministerului Sănătăţii pentru finanţarea activităţilor de cercetare ştiinţifică în domeniul medical, aferent perioadei 2015 - 2017;

- suspendarea actelor administrative atacate, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin încheierea din 20 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Academia de Ştiinţe Medicale, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Reclamanta a atacat cu recurs încheierea menţionată, solicitând casarea ei, şi în rejudecare pe fond, admiterea cererii de suspendare, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat că că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, în sensul că instanţa de fond a reţinut în mod greşit o aparenţă de legalitate a actelor administrative atacate, printr-o analiză formală, deşi au fost invocate o serie de împrejurări de fapt şi de drept, suficiente pentru a înlătura prezumţia de legalitate a actului atacat.

În opinia recurentei şi condiţia pagubei iminente era îndeplinită, întrucât se creează un dublu prejudiciu, atât bugetului de stat, prin cheltuielile efectuate până în prezent cât şi persoanelor participante la concursul de selecţie şi, mai ales, câştigătorilor acestuia.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că soluţia de respingere a cererii de suspendare este temeinică şi legală, având în vedere că instanţa s-a pronunţat şi pe fondul cauzei, acţiunea în anulare fiind respinsă prin sentinţa nr. 3830 din 29 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 15 noiembrie 2017, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 14 decembrie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia pe fond, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă Academia de Ştiinţe Medicale a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere vizând suspendarea executării Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1100/2015 pentru modificarea art. 4 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 813/2015 şi a Referatului nr. x din 10 martie 2016 (nr. 15508 din 4 martie 2016) prin care au fost anulate procedurile de selecţie şi atribuire a contractelor de finanţare pentru realizarea proiectelor cuprinse în Planul sectorial al Ministerului Sănătăţii pentru finanţarea activităţilor de cercetare ştiinţifică în domeniul medical, aferent perioadei 2015 - 2017, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Soluţia pronunţată de prima instanţă, în sensul respingerii cererii, reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, corelate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.

Astfel, cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurarea de fapt sau de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, poate fi reţinut pe baza unor indicii evidente de răsturnare a prezumţiei de nelegalitate, uşor decelabile, fără a se prejudeca fondul litigiului.

Judecătorul cauzei are, în acest scop, un drept de apreciere asupra împrejurărilor de fapt şi de drept ce pot fi încadrate în definiţia cazului bine justificat, efectuând o analiză sumară a aparenţei dreptului, cu respectarea cerinţei asigurării unui echilibru rezonabil între interesul public şi interesul privat al persoanei care se consideră vătămată.

În speţă, prima instanţă a reţinut corect neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, pentru că, într-adevăr, motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă cazului bine justificat referitoare la încălcarea principiului revocabilităţii actelor administrative care au intrat în circuitul civil, a normelor privind tehnica legislativă şi scopul ilicit, nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Un argument suplimentar în sprijinul concluziei aparenţei de legalitate a actelor administrative a căror suspendare de executare s-a solicitat în prezenta cauză, îl oferă Sentinţa nr. 3830 din 29 noiembrie 2016, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- contencios administrativ şi fiscal a respins, în primă instanţă, acţiunea în anulare.

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, inexistenţa cazului bine justificat face inutilă examinarea criticilor referitoare la abordarea condiţiei pagubei iminente în sentinţa atacată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Academia de Ştiinţe Medicale împotriva încheierii din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2018.

Procesat de GGC - MM