Tax suspension of enforcement refused due to prior merits dismissal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004:

- suspendarea executării Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 210 din 30 iunie 2015 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoanele juridice din 30 mai 2014 emisă de ANAF - DGAMC în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 30 mai 2014, până la soluţionarea definitivă a fondului litigiului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 10 din 21 ianuarie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a dispus suspendarea executării Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative emisă sub nr. x din 30 iunie 2015 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoanele juridice din 30 mai 2014 emisă de ANAF - DGAMC în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 30 mai 2014, până la soluţionarea definitivă a fondului litigiului.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 10 din 21 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Direcţia Generală a Marilor Contribuabili, solicitând casarea şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a arătat că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi fără a ţine cont că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, iar suspendarea executării lui se poate dispune numai în situaţii de excepţie.

Instanţa a antamat fondul cauzei reţinând ca argumente în susţinerea cazului bine justificat aspecte legate de fondul dreptului dedus judecăţii prin acţiunea în anulare, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.

În privinţa pagubei iminente, recurenta face trimitere la jurisprudenţa instanţei supreme, apreciind că nici această condiţie nu este îndeplinită în cauză, deoarece intimata nu a făcut dovada că executarea actelor administrative examinate ar fi determinat un prejudiciu material viitor şi previzibil.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.R.L. a răspuns punctual criticilor aduse de recurentă, concluzionând că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 15 noiembrie 2017, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 14 decembrie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Din expunerea circumstanţelor cauzei rezultă că intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 210 din 30 iunie 2015 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoanele juridice din 30 mai 2014 emisă de ANAF - DGAMC în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 30 mai 2014, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

Verificând îndeplinirea celor două condiţii impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care trimit dispoziţiile art. 15 din acelaşi act normativ, "cazul bine justificat" şi "paguba iminentă", Curtea de apel a ajuns la concluzia că cererea de suspendare este întemeiată.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată că, ulterior pronunţării sentinţei atacate, s-a făcut dovada că a fost soluţionat fondul acţiunii principale în anularea actului administrativ, prin Sentinţa nr. 130 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, acţiunea fiind respinsă, ca nefondată.

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, inexistenţa cazului bine justificat face inutilă examinarea criticilor referitoare la abordarea condiţiei pagubei iminente în sentinţa atacată.

Faţă de considerentele expuse, reţinând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii uneia dintre cele două condiţii cerute cumulativ de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, se va casa sentinţa şi, rejudecând, se va respinge cererea de suspendare a executării formulată de S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinţei nr. 10 din 21 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând pe fond, respingere cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2018.

Procesat de GGC - MM