Police officer's job competition dispute assigned to Tribunal by final negative conflict resolution.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române anularea actului administrativ - proces-verbal, prin care a fost respinsă candidatura sa la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de adjunct al şefului IPJ Vaslui şi organizarea concursului pentru acest post cu respectarea prevederilor legale, iar în subsidiar, anularea actului administrativ prin care persoana ce a participat la concurs, după descalificarea sa, a fost numită în funcţia respectivă, precum şi repararea prejudiciului cauzat.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Covasna, secţia civilă

Prin Sentinţa civilă nr. 438 din 11 mai 2018 s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Covasna şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii reclamantului în favoarea Curţii de Apel Braşov.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2018, la primul termen la care părţile au fost legal citate, instanţa a dispus citarea reclamantului cu menţiunea de a arăta în concret care este actul administrativ atacat şi de a pune concluzii asupra competenţei materiale a Tribunalului Covasna.

La al doilea termen de judecată, s-a reţinut că reclamantul a arătat că atacă procesul-verbal din 7 noiembrie 2017, prin care s-a invalidat candidatura sa pentru participarea la concursul organizat în vederea ocupării postului de adjunct şef inspector de poliţie judeţean al IPJ Vaslui.

În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, Tribunalul Covasna a reţinut că obiectul cauzei vizează anularea unui act administrativ - procesul-verbal din 7 noiembrie 2017, emis de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române, adică a unui act administrativ emis de o autoritate a administraţiei publice centrale, fiind incidente, sub aspectul competenţei materiale, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În consecinţă, s-a reţinut că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine în primă instanţă Curţii de Apel Braşov.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 166/F/2018 din data de 28 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, fiind declinată în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă, competenţa de soluţionare a cauzei.

De asemenea, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul avea calitatea de comisar şef de poliţie la data emiterii actelor atacate, fiind funcţionar public cu statut special, iar potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită prin lege competenţa altor instanţe.

Prin urmare, reţinând incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea procesului-verbal, prin care a fost respinsă candidatura sa la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de adjunct al şefului IPJ Vaslui şi organizarea concursului pentru acest post cu respectarea prevederilor legale, iar în subsidiar, anularea actului administrativ prin care persoana ce a participat la concurs, după descalificarea sa, a fost numită în funcţia respectiv, precum şi repararea prejudiciului cauzat.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă materială priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii prin prezenta speţă.

Înalta Curte constată că în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că, pentru determinarea instanţei competente material să soluţioneze prezentul litigiu, prezintă relevanţă natura dreptului pretins de către reclamant, dar şi cea a raporturilor juridice dintre reclamant şi instituţia pârâtă.

Din aspectele relevate prin cererea de chemare în judecată reiese că reclamantul, în calitate de ofiţer de poliţie cu gradul profesional de comisar-şef la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna - Poliţia Municipiului Târgu-Secuiesc, urmăreşte anularea procesului-verbal prin care a fost respinsă candidatura sa la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de adjunct al şefului IPJ Vaslui şi organizarea concursului pentru acest post cu respectarea prevederilor legale, iar în subsidiar, anularea actului administrativ prin care persoana ce a participat la concurs, după descalificarea sa, a fost numită în funcţia respectivă.

Astfel, rezultă că folosul practic, direct şi imediat pe care îl urmăreşte reclamantul şi, implicit, obiectul principal al acţiunii, îl reprezintă admiterea candidaturii sale la un concurs de promovare într-o funcţie publică şi organizarea unui nou concurs la care reclamantului să i se acorde posibilitatea de a candida.

Prin urmare, faţă de aceste aspecte, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, şi anume Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, şi nu în raport cu dispoziţiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

De altfel, textul de lege privitor la competenţă din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 10 alin. (1) stabileşte competenţa curţii de apel în primă instanţă în cazul litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, ceea ce atrage subsidiaritatea aplicării acestora în raport de prevederile unor norme speciale în materie, derogatorii de la norma generală.

O asemenea normă specială şi derogatorie în materie este cea prevăzută la art. 109 din Legea nr. 188/1999, care stabileşte o competenţă specială de primă instanţă a tribunalului în cazul litigiilor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public.

În aceste condiţii, dată fiind calitatea reclamantului de funcţionar public, precum şi raportul dintre acesta şi autoritatea pârâtă angajatoare, devin aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, conform cărora:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe", dispoziţii care stabilesc în favoarea secţiilor de contencios administrativ din cadrul tribunalelor o plenitudine de competenţă materială în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Prin urmare, se constată că, în mod corect, a reţinut Curtea de Apel Braşov că în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă este cea dată de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, instanţa competentă să soluţioneze cauza fiind tribunalul.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei de faţă, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT