Tax appeal annulled for procedural nullity due to missing signature, unpaid stamp duty, and lack of motivation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată de reclamata SC A. SRL, în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bistriţa, aceasta a solicitat instanţei desfiinţarea deciziei de impunere nr. x din 20 ianuarie 2016 şi anularea obligaţiilor de plată stabilite.

Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - A.J.F.P. Bistriţa-Năsăud a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a cererii de suspendare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 397/2016 din 7 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - A.J.F.P. Bistriţa-Năsăud.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 397/2016 din 7 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamata SC A. SRL, arătând că nu i-a fost comunicată hotărârea recurată şi solicitând comunicarea hotărârii recurate la adresa sa de email.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în nume propriu şi în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bistriţa, a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului pentru nemotivarea acestuia, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ. şi solicită, în principal să se constate nulitatea cererii de recurs şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea cererii de recurs, din perspectiva motivării acesteia, a timbrării şi a depunerii cererii de recurs în original, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nul.

2.1. În ceea ce priveşte nedepunerea unui exemplar din cerere de recurs cu originalul semnăturii, Înalta Curte reţine că potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (...) semnătura."

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a depus cererea de recurs în copie la Curtea de Apel Cluj, la data de 13 decembrie 2016, recursul nepurtând semnătura recurentei.

Prin citaţiile emise pentru termenele din 23 noiembrie 2018 şi 07 februarie 2019, precum şi prin citaţia emisă la adresa de email indicată, i-a fost adusă la cunoştinţă recurentei-reclamante obligaţia depunerii unui exemplar din cererea de recurs care să conţină semnătura olografă, potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar.

Până la termenul de judecată acordat în cauză, recurenta-reclamantă nu a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa, respectiv nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În consecinţă, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 şi art. 196 C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată.

2.2 În ceea ce priveşte netimbrarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (...)".

În prezenta cauză a fost dedusă judecăţii cererea de recurs formulată de SC A. SRL, pentru care taxa judiciară de timbru era în cuantum de 50 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(2) Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat", având în vedere că prin Sentinţa civilă nr. 397/2016 din 7 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL.

Recurenta-reclamantă nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de textul de lege mai sus evocat.

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora timbrarea cererii reprezintă o cerinţă prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În acelaşi context, potrivit dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".

2.3 În ceea ce priveşte conţinutul cererii de recurs formulate de reclamata SC A. SRL, Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ.:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Analizând cererea de recurs din această perspectivă, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu a fost motivată în niciun fel, respectiv nu a formulat nicio critică împotriva hotărârii recurate, ceea ce atrage sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 196 alin. (1), art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 397/2016 din 7 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 397/2016 din 7 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT