Tax suspension vacated; tax assessment case remanded for retrial.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 ianuarie 2018, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, suspendarea executării până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare a următoarelor acte:

1. Decizia de impunere nr. x din data de 27 decembrie 2017 prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare de plată reprezentând contribuţii sociale obligatorii cu privire la suma de 16.330.412 RON;

2. Decizia referitoare la obligaţii fiscale accesorii nr. x din data de 12 ianuarie 2018 prin care s-au stabilit obligaţii fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, cu privire la suma de 3.142.200 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 855 din 27 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi şi a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. x din data de 27 decembrie 2017 şi, în parte, a Deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii nr. x din data de 12 ianuarie 2018, cu privire la obligaţiile accesorii aferente sumelor stabilite prin decizia de impunere nr. x din data de 27 decembrie 2017, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 855 din 27 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recursuri pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi.

3.1. Prin recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca nefondată.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat instanţa nu a făcut o analiză temeinică a raţiunilor avute în vedere de către organul fiscal la emiterea actelor administrative fiscale a căror suspendare s-a solicitat.

Consideră că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente pentru a se putea dispune suspendarea actelor administrative, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care apreciază că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală.

3.2. Prin recursul declarat de pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi, în numele Direcţiei Generale Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, să se dispună respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

În motivarea recursului arată în esenţă că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în condiţiile în care nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Consideră că prima instanţă a făcut o apreciere eronată a sumelor privind indemnizaţiile de detaşare şi delegare deduse judecăţii, întrucât respectivele sume nu pot avea o dublă natură juridică, aceea de plată a muncii şi de indemnizaţie care are drept finalitate compensarea părăsirii domiciliului sau a ţării pentru o perioadă semnificativă.

4. Apărările intimatei-reclamante A. SRL

4.1. Intimata-reclamantă A. SRL a formulat întâmpinare la recursul declarat de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Galaţi, în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi, prin care solicită în principal, pe cale de excepţie, anularea recursului în baza art. 489 C. proc. civ., pe motiv că prin această cerere de recurs au fost reluate apărările formulate prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

4.2. Intimata-reclamantă A. SRL a formulat întâmpinare la recursul declarat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, cu cheltuieli de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului formulat de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Galaţi, invocată de intimata-reclamantă A. SRL, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, având în vedere că motivele invocate în susţinerea acestei cereri de recurs se subsumează motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv când hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, a solicitat suspendarea executării până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare a: Deciziei de impunere nr. x din data de 27 decembrie 2017, prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare de plată reprezentând contribuţii sociale obligatorii cu privire la suma de 16.330.412 RON şi a Deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii nr. x din data ele 12 ianuarie 2018 prin care s-au stabilit obligaţii fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, cu privire la suma de 3.142.200 RON.

Examinând cererile de recurs formulate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar recurenta-pârâtă Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Galaţi, în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de recurs a pus în discuţie la termenul de judecată acordat respectarea de către hotărârea de primă instanţă a exigenţelor art. 425 C. proc. civ., aspect circumscris cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că, deşi prin Sentinţa civilă nr. 855 din 27 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. x din data de 27 decembrie 2017 şi, în parte, a Deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii nr. x din data de 12 ianuarie 2018, în considerentele respectivei hotărâri nu a arătat argumentele pentru care condiţia cazului bine justificat ar fi îndeplinită în cauză şi nici raţionamentul logico-juridic care a condus instanţa la concluzia îndeplinirii respectivei condiţii.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în considerentele hotărârii recurate o serie de aspecte de fapt ale cauzei, după care a analizat condiţia pagubei iminente şi a concluzionat că sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea actelor administrative, fără a preciza în concret împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Or, în cauza de faţă, din perspectiva considerentelor generale înfăţişate, Înalta Curte constată că în motivarea soluţiei adoptate, prima instanţă, deşi a reţinut anumite aspecte de fapt ale cauzei, a omis a identifica în concret care dintre aceste împrejurări de fapt sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ din litigiu şi nici nu a indicat împrejurări de drept care să contureze îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ îndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor cazului bine justificat şi a pagubei iminente şi cum prima instanţă nu a motivat îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Această soluţie se impune cu atât mai mult cu cât prima instanţă s-a referit în considerentele hotărârii recurate doar la argumentele iterate de către societatea reclamantă, fără a face referire la argumentele invocate de către pârâţi prin întâmpinările formulate şi fără a arăta motivele de fapt şi de drept pentru care s-au înlăturat susţinerile pârâţilor.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de către ambele recurente, critici care urmează a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, faţă de soluţia dată recursului, aceea de casare cu trimitere spre rejudecare, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă, urmează a fi avută în vedere de instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva Sentinţei civile nr. 855 din 27 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Galaţi.

Admite recursurile declarate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva Sentinţei civile nr. 855 din 27 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT