Taxpayer’s suspension appeal held moot after final merits ruling on annulment; dismissal stands

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07 iunie 2017, sub nr. x/2017, petentul SC A. SRL Suceava, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iaşi, a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 13 aprilie 2017 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 13 aprilie 2017 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 127 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de petenta SC A. SRL Suceava pentru suspendare executare act administrativ, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iaşi, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 127 din 19 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Suceava, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În esenţă, consideră că prima instanţă în mod nelegal a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi prevenirii unei pagube iminente, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, invocă precaritatea resurselor societăţii şi susţine că, în eventualitatea executării creanţei consemnate în decizia de impunere, s-ar ajunge la blocarea activităţii şi imposibilitatea îndeplinirii de către societate a obligaţiilor asumate faţă de partenerii comerciali ori a plăţii drepturilor salariale către angajaţii societăţii.

Referitor la condiţia cazului bine justificat, arată că invitaţia la discuţia finală din 13 aprilie 2017 i-a fost comunicată abia la data de 12 aprilie 2017, fiindu-i încălcat în acest mod dreptul la apărare.

Invocă şi Recomandarea nr. R/89 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, recurenta-reclamantă apreciind că executarea creanţei se impune a fi efectuată doar după ce instanţa se pronunţă asupra legalităţii actului administrativ.

Pe fondul obligaţiilor de plată stabilite prin decizia de impunere a cărei suspendare de la executare se solicită, apreciază ca fiind neîntemeiate susţinerile organului fiscal cu privire la sumele reţinute în sarcina sa.

4. Apărările intimatei-pârâte

Deşi a fost legal citată, intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iaşi nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta SC A. SRL Suceava a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 13 aprilie 2017, emise în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 13 aprilie 2017, de către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iaşi.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 13 aprilie 2017, emise în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 13 aprilie 2017, de către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iaşi, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei diferenţe de obligaţii fiscale în sumă de 524.239 RON reprezentând impozit pe profit şi de 753.636 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată.

Prin Sentinţa nr. 131 din data de 29 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Suceava, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. x din 13 aprilie 2017 emise de instituţia pârâtă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 13 aprilie 2017.

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x din 13 aprilie 2017 a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat la data de 29 noiembrie 2018 asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin prezentul demers judiciar, în sensul respingerii acesteia, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 248 alin. (1), art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC A. SRL Suceava împotriva Sentinţei nr. 127 din 19 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL Suceava împotriva Sentinţei nr. 127 din 19 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT