Expiry of interim suspension of administrative act upon first-instance merits decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 3885/C emis de Ministrul Justiţiei la data de 14.12.2017, în temeiul art. 14 din Legea nr. 544/2011, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anularea respectivului act administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 41/CA din 7 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 41/CA din 7 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 3885/C emis de Ministrul Justiţiei la data de 14.12.2017, cererea fiind întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii de recurs recurenta-reclamantă consideră că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, prima instanţă apreciind în mod nelegal contrariul, câtă vreme din definiţia dată acesteia de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, reiese că noţiunea de caz bine justificat nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă, aceasta putând fi reţinută şi dacă, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate.

De asemenea, susţine că la data emiterii ordinului a cărui suspendare o solicită, hotărârea de condamnare a recurentei-reclamante nu era redactată, iar sentinţa de la fond a fost în totalitate modificată prin Decizia nr. 395/A din 14.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Ca viciu de formă a actului administrativ, arată că ordinul în discuţie a fost semnat în numele ministrului şi s-a aplicat ştampila "secretar de stat", fără a se menţiona în clar numele persoanei care a semnat ordinul, calitatea acesteia ori dacă beneficia de o împuternicire în acest sens. Consideră că aceste aspecte răstoarnă prezumţia de legalitate a actului administrativ.

Apreciază că această prezumţie este răsturnată şi din perspectiva faptului că, întrucât Decizia nr. 395/A din 14.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală nu era redactată, nu se putea aprecia asupra formei de vinovăţie reţinute în sarcina sa, în condiţiile în care art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995 se referă la încetarea calităţii de notar când printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni, iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că notarul public poate fi menţinut în activitate în cazul pronunţării unei hotărâri definitive pentru o infracţiune săvârşită din culpă.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, arată că prin punerea în executare a ordinului atacat, recurente-reclamante i se creează un prejudiciu prin lipsirea de obţinerea de venituri din exercitarea activităţii notariale, dar şi un prejudiciu persoanelor care desfăşoară activităţi în cadrul biroului notarial.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea recurată este temeinică şi legală, prima instanţă apreciind în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente, necesare pentru a se putea dispune suspendarea executării ordinului atacat.

În ceea ce priveşte critica recurentei, formulată pentru prima dată în recurs, în sensul că ordinul atacat ar avea vicii de formă, intimatul-pârât susţine că împrejurările în care a fost emis acesta nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 3885/C emis de Ministrul Justiţiei la data de 14.12.2017, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anularea respectivului act administrativ.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Ordinului nr. 3885/C emis de Ministrul Justiţiei la data de 14.12.2017, prin care s-a dispus încetarea calităţii de notar public a reclamantei A., ca urmare a condamnării acesteia prin Sentinţa penală nr. 90/P/27.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 395/A/14.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută şi pedepsită de art. 337 din C. pen.

Prin sentinţa Sentinţa civilă nr. 184/CA din data de 08.11.2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A., având ca obiect anularea Ordinului nr. 3885/C emis de Ministrul Justiţiei la data de 14.12.2017.

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii civile, care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 3885/C din data de 14.12.2017 a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat la data de 08 noiembrie 2018 asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin prezentul demers judiciar, în sensul respingerii acesteia, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul în temeiul 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1), art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 41/CA din 7 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 41/CA din 7 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN