Suspension order vacated; administrative minutes suspension case quashed and remanded for insufficient reasoning.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

La data de 15.11.2017 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, în calitate de Organism Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, Direcţia Management Financiar şi Control, Compartimentul Control şi Nereguli, ("OI"), prin care în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.09.2017 până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea acestui act, precum şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 6 din 8 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi s-a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.09.2017 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii privind anularea acestuia.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 6 din 8 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În motivarea recursului susţine, în esenţă, că între Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale prin Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale (OIPSI) şi societatea intimată s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x/25.11.2013 pentru proiectul "Implementarea unui sistem informatic integrat de tip ERP în cadrul S.C. A. SRL", cod SMIS 46178.

Se mai arată că echipa de control din cadrul OIPSI a constatat că: (i) aplicaţia informatică ERP, achiziţionată prin proiect, nu este utilizată de către societate, astfel că beneficiarul nu şi-a îndeplinit obiectivele asumate prin proiect; (ii) deşi beneficiarul a prezentat acte doveditoare pentru instruirea a 7 persoane din cadrul personalului, persoanele respective, cu excepţia reprezentantului legal al societăţii, nu au putut demonstra cunoştinţe în folosirea aplicaţiei.

De asemenea, consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată, apreciind că în mod temeinic şi legal prima instanţă a reţinut îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.09.2017, emis de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, în calitate de Organism Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, Direcţia Management Financiar şi Control, Compartimentul Control şi Nereguli, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea acestui act.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că s-a invocat în mod expres motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar se impune analizarea legalităţii sentinţei şi din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanţa de recurs a pus în discuţie acest aspect la ultimul termen de judecată.

Analizând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi prin Sentinţa civilă nr. 6 din 8 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.09.2017, în considerentele respectivei hotărâri nu a arătat argumentele pentru care condiţia cazului bine justificat ar fi îndeplinită în cauză şi nici raţionamentul logico-juridic care a condus instanţa la concluzia îndeplinirii respectivei condiţii.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că pentru determinarea existenţei cazului bine justificat este necesară doar o analiză sumară a actului a cărui suspendare se solicită şi că, procedând la o sumară verificare a motivelor invocate de reclamantă, cel puţin o parte dintre aceste motive relevă existenţa unui caz bine justificat.

În continuare însă, prima instanţă a procedat la redarea stării de fapt şi a susţinerilor reclamantei, fără a preciza în concret împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Or, în cauza de faţă, din perspectiva considerentelor generale înfăţişate, Înalta Curte constată că în motivarea soluţiei adoptate, prima instanţă, deşi a reţinut anumite aspecte de fapt ale cauzei, a omis a identifica în concret care dintre aceste împrejurări de fapt sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ din litigiu şi nici nu a indicat împrejurări de drept care să contureze îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ îndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor cazului bine justificat şi a pagubei iminente şi cum prima instanţă nu a motivat îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, faţă de soluţia dată recursului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă urmează a fi avută în vedere de instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale împotriva Sentinţei civile nr. 6 din 8 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale împotriva Sentinţei civile nr. 6 din 8 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN