Tardiness of revision petition in fiscal VAT dispute: one-month deadline for cassation decisions evoking merits

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 22 martie 2012, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Argeş şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Piteşti, solicitând să se dispună anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 31 octombrie 2011, a deciziei de impunere privind TVA nr. x din 31 octombrie 2011, a deciziei de impunere privind TVA nr. x din 31 octombrie 2011, a deciziei nr. 24 din 13 februarie 2012 privind soluţionarea contestaţiei depusă de B., a deciziei nr. 25 din 13 februarie 2012 privind soluţionarea contestaţiei depusă de A.

S-a mai solicitat desfiinţarea actelor subsecvente, şi anume: decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă de intimată pe numele B. cu nr. x din 29 iunie 2011; decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, emisă de către intimată pe numele lui A. cu nr. x din 29 iunie 2011; decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă de către intimata pe numele lui A. cu nr. x din 14 noiembrie 2011 (comunicată la data de 22 decembrie 2011, prin luarea sub semnătură); decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă de către intimată pe numele B. cu nr. x din 14 noiembrie 2011 (comunicată la data de 22 decembrie 2011, prin luare sub semnătură); adresele de înfiinţare a popririi asiguratorii emise de către intimată în data de 29 iunie 2011 sub nr. 151440, respectiv sub nr. 151447, ambele din 29 iulie 2011; procesele-verbale de sechestru asigurator pentru bunuri imobile, cu nr. x, nr. y, nr. z, nr. w, nr. q şi nr. xx, toate din 25 august 2011, nr. 6/29/170872 din 30 august 2011, nr. 6/29/170953 din 30 august 2011; procesele-verbale de sechestru asigurator pentru bunuri imobile emise de către intimată sub nr. x/29/235166 din 21 noiembrie 2011, nr. 235180 din 21 noiembrie 2011, nr. 235154 din 21 noiembrie 2011, nr. 235150 din 21 noiembrie 2011, nr. 235173 din 21 noiembrie 2011, nr. 235170 din 21 noiembrie 2011, nr. 6/29/235143 din 21 noiembrie 2011, nr. 235146 din 21 noiembrie 2011, pentru debitorii A. şi B.

În subsidiar, reclamanţii au solicitat, în măsura în care instanţa apreciază că datorează TVA pentru tranzacţii imobiliare din patrimoniul personal, desfiinţarea în parte a deciziei de soluţionare a contestaţiei, a deciziei de impunere şi RIF-ului, în sensul diminuării creanţei fiscale cu TVA-ul deductibil, precum şi obligarea pârâtei la plata tuturor daunelor, costurilor şi cheltuielilor din prezenta procedură.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 376/F-CONT din 7 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti s-a dispus admiterea acţiunii reclamanţilor A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Argeş, aşa cum a fost precizată prin cererea din 5 aprilie 2012 şi au fost anulate Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 31 octombrie 2011, Decizia de impunere nr. x din 31 octombrie 2011, Decizia de impunere nr. x din 31 octombrie 2011, Decizia nr. 24 din 13 februarie 2012 şi Decizia nr. 25 din 13 februarie 2012 emise de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş.

Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti.

Prin Decizia nr. 642 din 17 februarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti împotriva sentinţei nr. 376/F-CONT din 7 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

3. Al doilea ciclu procesual

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 iulie 2015, sub nr. x/2012*.

Prin Sentinţa nr. 107/F-CONT din 6 mai 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis, astfel cum a fost precizată, cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Argeş şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Piteşti, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal şi a anulat RIF nr. x din 31 octombrie 2011, deciziile de impunere nr. x/2011 şi y/2011, precum şi deciziile de soluţionare a contestaţiilor nr. 24 şi 25 din 13 februarie 2012.

Prin Decizia nr. 3659 din 20 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, invocată de intimaţii-reclamanţi A. şi B., a admis recursul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinându-se că instanţa de fond nu s-a conformat şi nu a stabilit cuantumul TVA datorat de reclamanţi, luând în considerare faptul că preţul contractelor nu face referire la taxa menţionată, ceea ce înseamnă o reluare a modalităţii de calcul pentru fiecare tranzacţie, în funcţie de cuantumul taxei stabilit de lege la momentul efectuării sale. (CEJ în cauzele conexate C-249/12 şi C-250/12 Plavoşin şi Tulică, prin hotărârea pronunţată la 7 noiembrie 2013).

4. Al treilea ciclu procesual

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 martie 2017, sub nr. x/2012.

Prin Sentinţa civilă nr. 182/F-Cont din 31 octombrie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte, contestaţia precizată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş; a anulat în parte RIF nr. x din 31 octombrie 2011, deciziile de impunere nr. x/2011 şi nr. y/2011, precum şi deciziile de soluţionare a contestaţiilor nr. 24 şi nr. 25 din 13 februarie 2012; a obligat contestatorii să plătească suma de 23.999 RON cu titlu de TVA datorat, conform suplimentului raportului de expertiză C., ce se omologhează de către instanţa de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ., solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi.

5. Hotărârea instanţei de recurs a cărei revizuire se solicită

Prin Decizia nr. 1386 din 28 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012 s-a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva Sentinţei civile nr. 182/F-CONT din 31 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A fost modificată sentinţa atacată, în sensul că s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. şi s-a anulat, în parte, RIF nr. x din 31 octombrie 2011, deciziile de impunere nr. x/2011 şi nr. y/2011, precum şi deciziile de soluţionare a contestaţiilor nr. 24 şi nr. 25 din 13 februarie 2012, în ceea ce priveşte suma de 22.578 RON TVA, precum şi accesoriile aferente acestei taxe.

De asemenea, s-a respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În esenţă, prin decizia de recurs s-a reţinut că prin RIF nr. x din 31 octombrie 2011 s-a stabilit TVA de plată în sumă de 926.417 RON, pentru ambii intimaţi, iar prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă, efectuat în ultimul ciclu procesual, s-a stabilit valoarea TVA-ului de colectat ca fiind în sumă de 903.839 RON, rezultând că diferenţa de 22.578 RON a fost eronat impusă de organul fiscal în sarcina persoanelor verificate, actele de impunere fiscală fiind nelegale în această privinţă, motiv pentru care intimaţii-reclamanţi nu datorează această sumă şi nici accesoriile aferente.

4. Cererea de revizuire formulată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 1386 din 28 martie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, au formulat cerere de revizuire B. şi A., înregistrată sub nr. x/2008, solicitând schimbarea în parte a deciziei revizuite, în sensul acordării dreptului de deducere a TVA-ului din amonte pentru operaţiunea de achiziţie cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 19 mai 2016 la BNP D. din Piteşti.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ.

5. Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând, în condiţiile art. 137 din vechiul C. proc. civ., cu prioritate excepţia tardivităţii cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de B. şi A. este tardivă.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Revizuenţii B. şi A. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere de revizuire a Deciziei nr. 1386 din 28 martie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, cerere ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ.

Înalta Curte, verificând respectarea termenului în care a fost formulată cererea de revizuire, raportat la temeiul de drept invocat, constată următoarele:

Potrivit art. 322 din vechiul C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Pentru formularea unei cereri de revizuire întemeiate pe textul de lege mai sus evocat, legiuitorul a stabilit, potrivit art. 324 pct. 1 din vechiul C. proc. civ. că termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.

În speţă, hotărârea a cărei revizuire se solicită (decizia nr. 1386 din 28 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012) a fost pronunţată de către o instanţă de recurs, iar din conţinutul acesteia reiese că evocă fondul, aspecte ce determină incidenţa termenului de formulare a cererii de revizuire prevăzut la art. 324 pct. 1 C. proc. civ., respectiv o lună de la pronunţare.

Or, din actele dosarului rezultă că decizia atacată a fost pronunţată la data de 28 martie 2018 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar cererea de revizuire ce face obiectul prezentului dosar a fost transmisă prin fax şi înregistrată la dosar la data de 6 iulie 2018, cu mult peste termenul prevăzut de textul legal anterior citat.

Conform dispoziţiilor art. 103 din vechiul C. proc. civ. "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".

Or, revizuenţii nu au dovedit că au fost împiedicaţi în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de B. şi A. împotriva Deciziei nr. 1386 din 28 martie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, a fost declarată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 324 din vechiul C. proc. civ., respectiv de o lună de la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

2.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele anterior arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 324 din vechiul C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. va respinge prezenta cerere de revizuire, ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de B. şi A. împotriva Deciziei nr. 1386 din 28 martie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, ca tardiv declarată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM