Territorial competence for challenging railway contraventions: locus of the offense determined by boarding location rather than inspection site

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 22 decembrie 2016 sub nr. x/2016, petenta A., în contradictoriu cu pârâta Regionala de Transport Feroviar Călători Galaţi a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din 12 decembrie 2016.

În motivarea plângerii s-a arătat că, la data de 12 decembrie 2016, în timp ce circula pe ruta Iaşi - Bucureşti Nord, a fost sancţionată pentru fapta de a călători cu bilet pe bază de procură notarială care nu îi conferă acest drept.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.

Intimata Regionala de Transport Feroviar Călători Galaţi a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi, susţinând că fapta contravenţională a fost săvârşită în raza de competenţă a Judecătoriei Buzău.

Prin Sentinţa civilă nr. 6090/2017 din data de 24 august 2017, în dosarul nr. x/2016 Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate de intimată prin întâmpinare a Judecătoriei Galaţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar Călători Galaţi, în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a pronunţa această sentinţă Judecătoria Galaţi a reţinut următoarele:

Potrivit art. 129 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., "necompetenţa este de ordine publică sau privată. Necompetenţa este de ordine publică: […] în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."

Potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, iar potrivit alin. (2) controlul aplicării şi executării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instanţei prevăzute la alin. (1).

Din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta contravenţională a fost săvârşită pe distanţa Iaşi - Bucureşti nord km 406, care se află în raza de competenţă a Judecătoriei Buzău, iar nu în raza circumscripţiei teritoriale a Judecătoriei Galaţi, astfel cum prevede H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimat şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

2. A doua instanţă investită, după declinare.

După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. x/2017 la data de 30 august 2017.

Prin Sentinţa civilă nr. 1610 din data de 28 martie 2018 Judecătoria Buzău, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău invocată de către instanţă din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "anulare proces-verbal de contravenţie" privind pe petenta A. şi pe intimata Regionala de Transport Feroviar Galaţi în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a pronunţa această sentinţă Judecătoria Buzău a reţinut următoarele:

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa teritorială este de ordine publică când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

De asemenea, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetenţa materială sau teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 10 din H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, potrivit cărora plângerea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia.

Or, aşa cum rezultă în mod clar din procesul-verbal contestat, locul săvârşirii contravenţiei este gara feroviară din mun. Iaşi care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi, aceasta fiind instanţa competentă să soluţioneze cauza. În acest sens, cu toate că fapta a fost constatată în gara feroviară din mun. Buzău, pe raza Judecătoriei Buzău, instanţa apreciază că petenta a săvârşit fapta în momentul în care a urcat în trenul cu destinaţia Bucureşti în gara feroviară din mun. Iaşi cu intenţia de a călători fără a deţine legitimaţie de călătorie.

În consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

3. A treia instanţă investită, după declinare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. x/2017 la data de 15 iunie 2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 10209 din data de 8 octombrie 2018 Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi pusă în discuţie de instanţă şi, pe cale de consecinţă a declinat către Judecătoria Buzău competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar Călător Galaţi, împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x din 12 decembrie 2016.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:

Conform prevederilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 actualizată: "(1) Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia."

În acest context, dispoziţiile ordonanţei, având caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, se interpretează doar prin coroborare cu cele ale art. 129 C. proc. civ., potrivit cărora: "... (2) Necompetenţa este de ordine publică: ... 3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura . . . . . . . . . ."

Din menţiunile adresei de răspuns a SNTFC " CFR CALATORI" S.A. BUCUREŞTI - Sucursala de Transport Feroviar Galaţi către Judecătoria Galaţi rezultă că, din detaliile de circulaţie ale trenului IR 1662, la ora 11:15, la care a fost întocmit procesul-verbal, acesta se afla în zona Băile Sărata Monteoru (km 406), ce se află în raza teritorială a Judecătoriei Buzău.

Faţă de aceste considerente, instanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Buzău.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în anularea procesului-verbal nr. x din 12 decembrie 2016, prin care s-a reţinut că petenta a fost sancţionată pentru fapta de a călători cu bilet pe bază de procură notarială care nu îi conferă acest drept, în timp ce circula pe ruta Iaşi - Bucureşti Nord.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

În primul rând, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aşa cum a invocat petenta prin cererea dedusă judecăţii, ci sunt incidente prevederile H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, aşa cum se menţionează chiar în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie .

Potrivit dispoziţiilor art. 9 din acest act normativ, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei cel în cauză poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia. Plângerea, însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei, se depune la regionala de căi ferate din care face parte agentul constatator, care o va trimite, de îndată, judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia.

Dispoziţiile art. 10 din acelaşi act normativ, statuează în mod expres că:

"Plângerea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia."

Înalta Curte constată că petenta a săvârşit fapta contravenţională în momentul în care a urcat în trenul cu destinaţia Bucureşti în gara feroviară din mun. Iaşi cu intenţia de a călători fără a deţine legitimaţie de călătorie, aşa cum rezultă din procesul-verbal contestat.

Faţă de aceste aspecte, este fără putinţă de tăgadă faptul că locul săvârşirii contravenţiei este gara feroviară din mun. Iaşi care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi, aceasta fiind instanţa competentă să soluţioneze cauza, neavând relevanţă locul unde agentul constatator a încheiat procesul-verbal de contravenţie pe ruta Iaşi - Bucureşti.

5. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar Călători Galaţi, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM