Judicial seniority requirements: Inadmissibility of direct contestation to Council of Magistracy section decision without exhausting mandatory Plenary administrative review.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată şi înregistrată la data de 10 aprilie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii 691 din 7 noiembrie 2017 a secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea la recunoaşterea ca vechime necesară pentru participarea la concursul de promovare în funcţie de execuţie a judecătorilor şi procurorilor a perioadei în care a ocupat funcţia de avocat, respectiv personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

Prin Sentinţa civilă nr. 3831 din data de 28 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată la data de 28 noiembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018.

Înalta Curte constată că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicită anularea Hotărârii 691 din 7 noiembrie 2017 a secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea la recunoaşterea ca vechime necesară pentru participarea la concursul de promovare în funcţie de execuţie a judecătorilor şi procurorilor a perioadei în care a ocupat funcţia de avocat, respectiv personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

În motivarea cererii sale, reclamantul arată că în urma publicării anunţului privind organizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 26 septembrie 2017 s-a înscris pentru ocuparea unui post în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Prin Hotărârea nr. 20 din 30 octombrie 2017 a Comisiei de organizare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie i-a fost respinsă cererea de înscriere, întrucât nu se îndeplinea condiţia de vechime prevăzută de Legea nr. 303/2004, republicată.

Împotriva hotărârii Comisiei de organizare a examenului reclamantul a formulat contestaţie, iar prin Hotărârea nr. 691 din 7 noiembrie 2017 secţia pentru procurori a CSM a respins această cerere.

În şedinţa din data de 16 noiembrie 2017 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva hotărârii nr. 691 din 7 noiembrie 2017. Astfel, în cuprinsul Hotărârii nr. 691 din 7 noiembrie 2017 s-a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime: 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau procuror la parchetul de pe lângă tribunal, 6 ani pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă acestea, respectiv 8 ani pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Reclamantul face referire la jurisprudenţa CCR, arătând că în hotărârile sale Curtea Constituţională doar a constatat că exista o discriminare pozitivă în favoarea celor care au exercitat anterior intrării în magistratură profesia de avocat. Această discriminare putea, foarte bine, să fie înlăturată şi prin recunoaşterea pe cale de consecinţă a vechimii în celelalte profesii juridice prev. în art. 86 din Legea nr. 303/2004, interpretare care vine în concordanţă şi cu celelalte dispoziţii din lege. Art. 86 din Legea nr. 303/2004 stipulează următoarele "Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiţie, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier şi consilier de conturi în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum şi perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învăţământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probaţiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Consiliului Legislativ". Conform art. 1 din Legea nr. 303/2004, magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii.

În acelaşi sens dicţionarul explicativ al limbii române defineşte magistratura, drept timpul cât o persoană îşi exercită funcţia de magistrat (procuror sau judecător). Art. 86 din Legea nr. 303/2004 stabileşte fără echivoc că perioada în care o persoană a ocupat funcţiile menţionate în cuprinsul textului de lege este echivalentă activităţii de magistrat, constituind vechime în profesia de judecător sau procuror.

Cu toate acestea, în motivarea Hotărârii nr. 691/2017, secţia pentru procurori din cadrul CSM a considerat că poate fi luată în calcul la îndeplinirea condiţiei de vechime ca procuror sau judecător doar perioada în care candidatul a fost auditor de justiţie, prevalându-se astfel de dispoziţiile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, conform cărora "Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror".

Procedând în acest sens, s-a creat o situaţie discriminatorie, care a avut drept bază doar folosirea de legiuitor a două sintagme diferite în cuprinsul aceleiaşi legi, respectiv "vechime în magistratură" în art. 86 alin. (1) şi "vechime în funcţia de procuror sau judecător" în art. 17 alin. (5). Or, cele două noţiuni sunt identice, ceea ce nu ar trebui să atragă aplicarea unor tratamente diferite.

Motivele care au stat la baza considerării perioadei în care o persoană a fost auditor de justiţie drept vechime în funcţia de procuror sau judecător sunt aceleaşi şi în cazul celorlalte categorii profesionale prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, Plenul CSM a dorit să facă o diferenţiere între promovarea în funcţiile de execuţie şi cele de conducere, raportat la condiţia vechimii în cazul persoanelor care sunt prevăzute în art. 33 din Legea nr. 303/2004. Reclamantul consideră că o aplicare ad literam a dispoziţiilor din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fără a se face o interpretare în coroborare cu alte norme, care să respecte unitatea dintre litera şi spiritul legii, conduce la o soluţie dogmatică şi injustă, deoarece printr-o lege nu se pot prevedea şi anticipa toate cazurile concrete la care urmează să se aplice.

În final, reclamantul invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, raportat la dispoziţiile art. 16 "Egalitatea în drepturi" şi art. 53 "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi" din Constituţia României, întrucât creează un tratament juridic diferit pentru persoanele aflate în aceeaşi situaţie, în ceea ce priveşte promovarea la instanţele sau parchetele imediat superioare.

Potrivit art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.

Datorită acestei prevederi legale, cei care au fost auditori de justiţie trebuie să exercite în mod efectiv funcţia de procuror sau judecător numai pentru o perioadă de 3 ani, înainte de susţinerea examenului de promovare la instanţa imediat superioară, spre deosebire de cei care devin magistraţi în condiţiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, care trebuie să îndeplinească în mod efectiv funcţia de judecător sau procuror pentru o perioadă de 5 ani, înainte de a accede la aceeaşi funcţie.

În drept, reclamantul invocă dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 şi dispoziţiile Legii nr. 303/2004 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

2. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii şi a tardivităţii contestaţiei, în subsidiar a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

3.1. Analizând cu prioritate cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 menţionează condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru declanşarea contenciosului constituţional, după cum urmează:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti ... privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

În temeiul art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte trebuie să stabilească ordinea de soluţionare a excepţiilor. Procedând în acest sens, apreciază că excepţia inadmisibilităţii contestaţiei primează faţă de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, dispoziţie care devine aplicabilă numai în situaţia în care, respingând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, instanţa va trece la soluţionarea fondului cauzei.

3.2. Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii şi va respinge contestaţia formulată de petentul A. împotriva Hotărârii nr. 691 din 7 noiembrie 2017 pronunţată de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 691 din 7 noiembrie 2017 a secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi a solicitat obligarea la recunoaşterea ca vechime necesară pentru participarea la concursul de promovare în funcţie de execuţie a judecătorilor şi procurorilor a perioadei în care a ocupat funcţia de avocat, respectiv personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, lege specială în domeniu, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii soluţionează contestaţiile formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii.

Dispoziţiile art. 29 din acelaşi act normativ prevăd că:

(5) Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.

Din coroborarea dispoziţiilor legale sus-citate, rezultă că o hotărâre a uneia din secţiile Consiliului în materia carierei şi drepturilor magistraţilor nu poate fi atacată direct la instanţa de contencios administrativ, iar contestaţiile soluţionate de Plen în temeiul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare, au natura juridică a procedurii prealabile administrative.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, hotărârea contestată în cauza pendinte face parte din categoria celor ce privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, în sensul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, categorie ce include orice hotărâre privind numirea judecătorilor şi procurorilor, formarea lor profesională continuă şi evaluarea periodică, promovarea, numirea sau revocarea din funcţiile de conducere, precum şi suspendarea ori încetarea funcţiei de judecător sau procuror.

De asemenea, din conţinutul dispoziţiilor sus-citate rezultă fără putinţă de tăgadă că hotărârile pronunţate de secţii pot fi contestate în faţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, iar în cazul în care solicitantul este nemulţumit de soluţia dată cererii sale, poate formula contestaţie împotriva hotărârii Plenului, în condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (7) şi (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Or, în speţă, reclamantul a arătat că înţelege să conteste Hotărârea nr. 691 din 7 noiembrie 2017 a secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii direct în faţa instanţei de judecată, fără a indica o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-ar fi soluţionat o eventuală contestaţie formulată împotriva acestei hotărârii.

În concluzie, având în vedere că excepţia inadmisibilităţii contestaţiei urmează a fi admisă şi cauza va fi soluţionată fără cercetarea fondului raportului juridic litigios, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, ca inadmisibilă.

4. Temeiul de drept al soluţiei

Faţă de cele anterior menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge contestaţia formulată în cauză, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestaţia formulată de petentul A. împotriva Hotărârii nr. 691 din 7 noiembrie 2017 pronunţată de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, formulată de petentul A., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM