Nurse’s reclassification claim rejected; general nursing degree does not satisfy paraclinic profile requirement.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova a solicitat obligarea pârâtului să modifice statul de organizare a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova în sensul modificării funcţiei din asistent medical principal în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare începând cu data de 27 iunie 2012, obligarea pârâtului să dispună către Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova plata diferenţelor dintre salariul de încadrare şi dobânda legală de la data formulării cererii până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 134/2016 din data de 21 martie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 134/2016 din data de 21 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., solicitând instanţei de recurs să constate, în principal, că în cauză competenţa de soluţionare a dosarului nu aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi Fiscal ci Curţii de Apel Craiova, secţia civilă şi conflicte de muncă, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii formulate şi obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a formulat următoarele critici:

Prin cererea de chemare în judecată nu a contestat vreun act administrativ, obiectul acesteia îl constituie obligaţia de a face, în temeiul unor norme care reglementează raporturi de muncă, prin urmare, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova a fost netemeinică şi nelegală.

Dreptul său de a fi promovată pe postul cu studii superioare izvorăşte din art. 1961 din Legea nr. 95/2006, introdus prin O.G. nr. 35/2012, ce se referă la asistenţii medicali principali care, ulterior, au absolvit studii superioare în profil şi care se încadrează, potrivit acestui act normativ, în funcţia corespunzătoare studiilor absolvite cu menţinerea gradului principal şi a gradaţiei avute la data promovării.

Textul de lege invocat a fost adoptat prin O.U.G. nr. 35 din 26 iunie 2012 aplicarea acestuia era obligatorie pentru angajator şi pârâtul din prezenta cauza.

Dispoziţiile art. 1961 din Legea nr. 95/2006, introdus prin O.U.G. nr. 35/2012, se referea la "studii superioare în profil" şi nu la studii "în specialitate", deoarece în România există în cadrul Universităţilor de Medicină, Facultatea în profilul "asistenţă medicală" şi nu există facultăţi într-o anume specialitate medicală.

Când legiuitorul s-a referit la "profil", ca o condiţie a promovării absolvenţilor cu studii superioare, a avut în vedere faptul că asistenţii medicali principali puteau fi promovaţi după absolvirea studiilor superioare în profilul "asistenţă medicală", şi nu puteau fi promovaţi, spre exemplu, cei care aveau studii superioare absolvite în alte profiluri (istorie, drept, filozofie, psihologie, mecanică etc). Nu există nicio referire la specialitatea pe care asistenţii medicali principali erau încadraţi înainte de absolvirea studiilor superioare.

Este o evidentă încălcare şi a dispoziţiilor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, atât în ceea ce priveşte încălcarea art. 1 din Protocolul Adiţional referitor la protecţia dreptului de proprietate cât şi a normelor cu privire la nediscriminare. Astfel, este evidentă discriminarea în raport cu colegii din aceeaşi instituţie sanitară, promovaţi anterior sau ulterior introducerii cererii reclamantei, cât şi cu ceilalţi colegi din celelalte unităţi sanitare publice ale căror cereri au fost soluţionate în mod favorabil.

Cu privire la fondul cererii de chemare în judecată, arată că în mod greşit Curtea de apel Craiova se raportează la dispoziţiile art. 1961 din Legea nr. 95/2006 în forma sa în vigoare după modificarea survenita prin Legea nr. 358/2013 şi nu în forma sa introdusă prin O.U.G. nr. 35/2012, text aflat în vigoare la data la care s-a adresat cu cererea de promovare angajatorului.

În consecinţă, solicită instanţei de recurs să constate că în cauză competenţa materială nu aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi Fiscal ci Curţii de Apel Craiova, secţia civilă şi conflicte de muncă.

Pe fondul cauzei, consideră că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în rejudecare, admiterea acţiunii formulate, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză.

4.1. Intimatul-pârât Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în motivare că reclamanta este asistent medical principal radiologie, specialitate medicală cu profil paraclinic, prin urmare, pentru a beneficia de promovarea solicitată se impunea ca studiile superioare să fi fost absolvite de aceasta în profilul paraclinic respectiv.

În acest context, a reiterat în fapt că, prin cererea înregistrată sub nr. x din 22 septembrie 2012, reclamanta a solicitat promovarea sa în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare conform diplomei de licenţă, cerere respinsă de Ministerul Sănătăţii Publice cu adresa nr. x din 28 decembrie 2011, întrucât aceasta este încadrata în specialitatea radiologie şi imagistică medicală şi a absolvit studii superioare cu diploma de licenţa în specializarea medicină generală, altă specializare decât cea pe care aceasta este încadrată, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de prevederile art. 1961 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. Conform adresei Ministerului Sănătăţii Publice mai sus menţionate, persoanele care se află în situaţia reclamantei pot ocupa, prin concurs, un post vacant de asistent medical cu studii superioare specializarea medicina generală, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la unul din locurile de muncă unde se normează post de asistent medical.

A ataşat cererii de recurs copia Deciziei nr. 2130 din 28 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, în care s-a reţinut faptul că, Spitalul şi Ministerul Sănătăţii au aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente.

Faţă de cele arătate, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în motivare că reclamanta nu se încadrează în situaţia prevăzută de art. 1961 din Legea nr. 95/2006, în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată, conform cărora asistenţii medicali absolvenţi de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic care au dobândit gradul de principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist ori moaşă, se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării.

Evidenţiază că reclamanta este asistent medical de radiologie, specialitate medicală cu profil paraclinic, iar pentru a beneficia de încadrarea solicitată, era necesar ca studiile superioare să fi fost absolvite în domeniul paraclinic respectiv.

În acest sens, invocă şi dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 144/2008, privind exercitarea profesiei de asistent generalist şi prevederile anexei nr. 2 la Ordinul MECTS nr. 4864/2002 privind competenţele asistentului medical de radiologie, subliniind că atribuţiile celor două categorii de asistenţi medicali sunt diferite.

În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 6 februarie 2019.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii să modifice Statul de organizare a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova în sensul modificării funcţiei deţinute de reclamantă din asistent medical principal în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 27 iunie 2012, precum şi plata diferenţelor dintre salariul de încadrare şi dobânda legală de la data formulării cererii până la data plăţii efective.

Temeiul în drept al acţiunii deduse judecăţii, invocat de reclamantă, îl reprezintă art. 1961 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, introdus prin O.U.G. nr. 35 din 27 iunie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sanitar.

Pentru a respinge acţiunea formulată, prima instanţă a evidenţiat că temeiul de drept invocat de reclamantă a suferit mai multe modificări până la promovarea acţiunii, ca urmare, dispoziţia legală incidentă în speţa dedusă judecăţii este aceea a art. 1961 (art. 207) din Legea nr. 95/2006, în forma sa în vigoare după modificarea survenită prin Legea nr. 358/2013.

Prima instanţă a reţinut, în temeiul dispoziţiei legale aplicabile cauzei, că asistenţii medicali principali într-o specializare de profil clinic (asistent medical generalist, asistent medical obstetrică-ginecologie, asistent medical de pediatrie, asistent medical de ocrotire) care ulterior au absolvit studii superioare de asistent medical generalist ori moaşă se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării.

De asemenea, prima instanţă a arătat că asistenţii medicali cu profil paraclinic, farmacie, medicină dentară, balneofizioterapie, încadraţi în sistemul public în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate, care au absolvit studii superioare în profilul acestora, se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării.

În temeiul probelor administrate în cauză, observând că reclamanta a absolvit cursurile Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova cu titlul de "asistent medical generalist" însă este încadrată ca asistent medical principal radiologie, specialitate medicală cu profil paraclinic, prima instanţă a constatat că nu poate fi încadrată în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare, întrucât nu a absolvit studii superioare în profilul în care îşi desfăşoară activitatea, respectiv profil paraclinic.

De asemenea, prima instanţă a înlăturat susţinerea reclamantei în sensul că prin "profil" în sensul dispoziţiei legale analizate se înţelege generic "asistenţă medicală" spre deosebire de alte profile de studii nonmedicale, apreciind că norma legală, în mod evident, are în vedere mai multe categorii de profile medicale: clinic, paraclinic, medicină dentară etc.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-o primă critică, care poate fi încadrată la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susţinut că instanţa de contencios administrativ a soluţionat în mod greşit cauza, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie un drept (dreptul la promovare) izvorât din legislaţia muncii, nefiind atacat vreun act administrativ.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., hotărârea primei instanţe este casabilă dacă a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

Înalta Curte reaminteşte că, prin Sentinţa nr. 6174 din 10 noiembrie 2015 Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând în motivare că cererea reclamantei, privind obligarea pârâtului Ministerului Sănătăţii să modifice Statul de organizare a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova nu poate fi supus cenzurii instanţei civile, competenţa revenind, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

În continuare, Înalta Curte observă că în faţa instanţei de contencios administrativ reclamanta nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă materială în condiţiile art. 130 C. proc. civ.

În consecinţă, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în cauză.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta reclamantă a criticat modul în care prima instanţă a aplicat dispoziţiile art. 1961 din Legea nr. 95/2006, introduse prin O.U.G. nr. 35/2012, susţinând că norma se referă la "studii superioare în profil" şi nu la studii "în specialitate", condiţia promovării absolvenţilor cu studii superioare fiind îndeplinită după absolvirea studiilor superioare în profilul "asistenţă medicală", fără a putea fi promovaţi, spre exemplu, cei care au absolvit studii superioare în alte profiluri decât cele medicale (istorie, drept, filozofie, psihologie, mecanică etc).

Aceste critici se încadrează la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea primei instanţe este casabilă dacă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În temeiul art. 1961 din Legea nr. 95/2006, introdus prin O.U.G. nr. 35/2012, "Asistenţii medicali încadraţi în unităţile sanitare publice în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal şi ulterior au absolvit studii superioare în profilul acestora se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării".

Înalta Curte împărtăşeşte concluzia primei instanţe, în sensul că profilul generic de asistenţă medicală nu constituie o condiţie suficientă pentru încadrarea reclamantei în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare, în acest sens era necesar ca aceasta să fi urmat studii superioare în profilul medical în care este încadrată. Această concluzie are la bază acelaşi raţionament pentru care recurenta reclamantă acceptă că nu se impune încadrarea în funcţii cu studii superioare a acelora care au absolvit studii în alte domenii, alte profiluri decât cele medicale. Cu alte cuvinte, studiile care nu conduc la perfecţionarea profesională a angajatului în raport de competenţele aferente funcţiei în care este încadrat nu justifică promovarea sau majorarea veniturilor salariale.

Profesiile de asistenţi medicali generalişti, de moaşe şi asistenţi medicali sunt diferite atât prin prisma condiţiilor de exercitare cât şi a competenţelor. Aceste profesii pot fi exercitate numai de către titularii unuia dintre titlurile oficiale de calificare prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 3 la O.U.G. nr. 144/2008 şi conform specializării dobândite. Astfel, potrivit Anexei nr. 3 din actul normativ invocat, pentru încadrarea în funcţia de asistent medical/tehnician cu studii superioare este necesară diplomă de absolvire colegiu universitar de profil, spre deosebire de cerinţa stabilită în Anexa nr. 1 pentru asistenţii medicali generalişti cu studii superioare, unde se stipulează cerinţa deţinerii diplomei de licenţă de asistent medical generalist.

Aşadar, chiar dacă înţelesul sintagmei "au absolvit studii superioare în profilul acestora" devine mult mai clar prin distincţia făcută între profilele "clinic" şi "paraclinic", în urma modificării art. 1961 din Legea nr. 95/2006 prin Legea nr. 358 din 18 decembrie 2013, aceasta nu aduce o modificare de esenţă ci doar o explicitare a normei.

În concluzie, apreciind că sintagma "studii superioare în profil" ca şi condiţie pentru promovarea în funcţii cu studii superioare vizează profilul specific în care asistentul îşi desfăşoară activitatea, prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 1961 din Legea nr. 95/2006, introduse prin O.U.G. nr. 35/2012, Înalta Curte conchide că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în cauză.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinţei nr. 134 din 21 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM