Statute of limitations in administrative litigation: start of six-month deadline based on actual receipt of administrative decision

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Mehedinţi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare a solicitat anularea deciziei nr. 250/2014.

Prin Sentinţa civilă nr. 7239 din 26 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a, în dosarul nr. x/2015 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Mehedinţi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia CAF.

Cauza a fost înregistrată la data de 12 ianuarie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 616 din data de 25 februarie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei, invocată de pârâtă. A respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Mehedinţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare ca inadmisibilă, pentru depăşirea termenului de sesizare a instanţei.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 616 din data de 25 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Mehedinţi invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs se arată că, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că acţiunea ar fi fost introdusă peste termenul stabilit de lege, deoarece, aşa cum se poate observa din înscrisurile existente la dosarul cauzei, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare i-a comunicat Decizia nr. 250 din 30 iulie 2014 la data de 11 august 2014, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 10 februarie 2015, cu respectarea termenului de 6 luni instituit de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, raportat la art. 165 coroborat cu art. 181 din C. proc. civ.

Faţă de acest motiv solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30 iulie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 6 februarie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 250/2014 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare.

Instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă cererea dedusă judecăţii apreciind că termenul de sesizare a instanţei a fost depăşit.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin motivul de recurs, recurenta-reclamantă invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material").

Prin motivul de recurs se invocă nelegalitatea sentinţei pentru modalitatea în care prima instanţă a soluţionat cererea cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 contenciosului administrativ, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

Înalta Curte constată că Decizia nr. 250 din 30 iulie 2014 a fost comunicată de către intimatul-pârât cu adresa înregistrată la emitent sub nr. x din 1 august 2014 şi înregistrată la recurenta-reclamantă sub nr. x la data de 11 august 2014. De asemenea, constată că, în mod greşit a reţinut prima instanţă faptul că actul administrativ i-ar fi fost comunicat reclamantei cu respectarea termenului de 5 zile lucrătoare, aşa cum dispun prevederile art. 50 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv la data de 4 august 2014, deoarece cifra 4 din data care atestă înregistrarea la destinatară a deciziei, reprezintă ultima cifră a anului, nu a zilei de comunicare.

Aceste aspecte sunt confirmate şi prin probele administrate în faţa instanţei de recurs, respectiv a copiei plicului de corespondenţă expediat de către intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice la data de 8 august 2014 şi primit de către destinatarul Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Mehedinţi la data de 11 august 2014, prin urmare ştampila de înregistrare a reclamantei aplicată pe adresa de însoţire atestă în realitate că aceasta a fost înregistrată sub nr. x la aceeaşi dată - 11 august 2014.

Faţă de aceste aspecte, termenul de 6 luni instituit de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a început să curgă de la acest moment (11 august 2014), întrucât, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 "Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare" şi se împlinea la data de 11 februarie 2015.

Având în vedere că, acţiunea a fost înaintată prin poştă la data de 10 februarie 2015 (plicul de la dosar vol. I tribunal), Înalta Curte constată că acţiunea reclamantei a fost introdusă cu respectarea termenului de sesizare a instanţei.

Prin urmare, criticile invocate în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt întemeiate.

7. Temeiul de drept al soluţiei

Pentru considerentele mai sus expuse şi având în vedere că prima instanţă a soluţionat cauza pe excepţie, fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Jud. Mehedinţi împotriva Sentinţei nr. 616 din 25 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM