Nullity of cassation appeal for failure to ground grounds in statutory cassation causes

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi chematul în garanţie Serviciul Român de Informaţii, a solicitat să i se comunice răspunsul la cererea înregistrată P2071 din 3 iulie 2014 la C.N.S.A.S.

În motivare, a arătat, în esenţă, că a formulat cererea înregistrată sub nr. x din 3 iulie 2014 la C.N.S.A.S., a trimis plângerea prealabilă prin e-mail şi a primit un răspuns intermediar, de informare asupra demersurilor în curs, dar nu a primit şi un răspuns final.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 1718 din data de 24 mai 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondată.

A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de chematul în garanţie Serviciul Român de Informaţii şi a respins cererea de chemare în garanţie a Serviciului Român de Informaţii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 1718 din data de 24 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., fără a indica vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs s-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile de fapt şi de drept pentru a hotărî obligarea Serviciului Român de Informaţii să-i comunice toate datele aflate în evidenţa sa, cele corespunzătoare obligaţiei legale a CNSAS privind rezolvarea cererilor de acces la propriul dosar de la Securitate referitoare la persoana sa.

De asemenea, recurentul-reclamant precizează că hotărârea instanţei de fond nu i-a fost comunicată, însă susţine că în ceea ce priveşte Hotărârea nr. 13 din 22 februarie 2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării statuează predarea dosarelor securităţii care nu privesc securitatea naţională de la SRI la CNSAS.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât CNSAS a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului deoarece motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 6 februarie 2019.

6. Examinând cu prioritate cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., precum şi în raport cu actele şi lucrările dosarului, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Astfel, Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de către recurentul-reclamant ca temei de drept al cererii sale de recurs, prin răspunsul formulat la întâmpinarea intimatului-pârât.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, aspectele invocate de către recurent nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înşiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei, ce nu pot face obiect al cererii de recurs.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Mai mult, examinând cererea de recurs se constată că prin aceasta sunt arătate aspecte de ordin general cu privire la cadrul legal aplicabil, precum şi faptul că recurentul-reclamant insistă în obligarea chematului în garanţie Serviciul Român de Informaţii să comunice toate actele aflate în evidenţa sa, cele corespunzătoare obligaţiei legale a CNSAS, chiar dacă instanţa de fond a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menţionat critici punctuale pe aspectele reţinute în considerentele sentinţei recurate, în condiţiile în care prima instanţă a arătat în concret raţionamentul pentru care a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică ce ar putea fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegaţiile formulate prin cererea de recurs fiind sumare. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse şi reţinând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 1718 din 24 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM