Suspension of Competition Council Fine: Cumulative Requirements for "Well-Justified Case" and Inimminent Prejudice

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, în temeiul dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 82 din 24 decembrie 2015, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea Deciziei.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2287 din 29 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de suspendare act administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L. şi a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 25.860 RON, consemnată cu recipisa nr. x din 21 iunie 2016 la B., sucursala Lipscani, la momentul şi condiţionat de rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 2287 din 29 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea acesteia şi admiterea cererii de suspendare, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod eronat prima instanţă a apreciat că argumentele sale privind îndeplinirea cazului bine justificat presupun susţineri de temeinicie ce pot fi verificate exclusiv de instanţa de fond prin administrarea de probe specifice acţiunii în anulare. Cercetarea aparenţei de legalitate, în interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 nu exclude examinarea unor probe şi poate implica pipăirea fondului nu doar prin analiza aspectelor formale privind emiterea actului.

A reiterat principalele argumente care demonstrează existenţa cazului bine justificat, argumentând că în mod nelegal au fost acestea respinse de instanţei de fond.

Recurenta a mai susţinut că în speţă este îndeplinită şi cerinţa unei pagube iminente în dauna activităţii A., raportat la cuantumul considerabil al amenzii, întrucât punerea acesteia în executare ar cauza recurentei dificultăţi financiare şi comerciale majore.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Consiliul Concurenţei a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.

A evocat circumstanţele de fapt ale litigiului şi a argumentat că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut neîndeplinirea cazului bine justificat, identificând în mod corect critica ce putea face obiectul controlului instanţei învestite cu o cerere de suspendare a executării, reţinând că celelalte aspecte sunt, în fapt, critici de netemeinicie, de competenţa exclusivă a instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Analizând decizia contestată, instanţa de fond în mod întemeiat a constatat că motivarea acesteia permite verificarea raţionamentului ce a condus autoritatea de concurenţă la adoptarea deciziei.

Intimatul a mai susţinut că argumentele recurentei privind producerea unei pagube iminente sunt nesustenabile, nefiind dovedite de documentele depuse de aceasta la dosarul cauzei.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 septembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar C., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-reclamante, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

2.2.1. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.

Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele stabilite de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Judecătorul fondului s-a limitat la verificarea acelor împrejurări vădite care au avut capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. Nu se poate reţine că ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pentru simplul fapt că prima instanţă nu a adoptat perspectiva propusă de reclamanta-recurentă.

2.2.1. Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul este de asemenea, nefondat.

Conform celor expuse anterior, A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 82 din 24 decembrie 2015, prin care s-a constatat că recurenta a încălcat prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi s-a aplicat acesteia o amendă reprezentând 6,05% din cifra de afaceri realizată în anul 2014.

În motivarea cererii de suspendare, sub aspectul existenţei cazului bine justificat, argumentele reclamantei-recurente se circumscriu, în esenţă, următoarelor critici:

(i) Decizia nu analizează şi nu răspunde la toate argumentele Societăţii ori concluzionează în baza unor elemente de fapt greşit prezentate, nu este motivată cu privire la probe esenţiale aduse de Societate în exercitarea dreptului la apărare;

(ii) Interpretarea eronată a situaţiei de fapt şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/2996;

(iii) Având în vedere cota de piaţă deţinută de A., contractul încheiat cu Hidroelectrica beneficiază de prezumţia de legalitate. Consiliul încalcă principiul neretroactivităţii legii;

(iv) Analiza prezumtivelor efecte negative este, în mod vădit, eronată;

(v) Acuzaţia de înţelegere orizontală (cartel) nu este demonstrată conform standardului de probă legal;

(vi) Este total disproporţionată aplicarea în sarcina A. a amenzii de 12.359.851,74 RON, reprezentând 6,05 % din cifra de afaceri realizată de Societate în anul 2014; gravitatea faptei şi durata acesteia sunt în mod greşit determinate prin Decizie; nu a fost luată în considerare nicio circumstanţă atenuantă.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că amplele argumente expuse de recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actelor administrativ fiscale contestate şi să justifice suspendarea provizorie a executării acestora.

Contrar susţinerilor recurentei, majoritatea argumentelor expuse în motivarea cererii de suspendare necesită o analiză specifică unei acţiuni în anulare, întrucât veridicitatea acestora nu poate fi verificată decât prin administrarea probatoriului complex specific acţiunii de fond.

Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi a fost în sensul că îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Înalta Curte mai constată că, prin Sentinţa nr. 2195 din 9 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei A. S.R.L. privind anularea Deciziei nr. 82/2015.

Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actele administrative a cărui suspendare se solicită şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat, în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar C. împotriva sentinţei civile nr. 2287 din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat de GGC - MM