Recovery of unpaid agricultural aid: appeal dismissed for failure to prove land title and member consent.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1.1. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. Stoeneşti, judeţul Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Bucureşti anularea Deciziei nr. 182 din 20 ianuarie 2015, precum şi a procesului-verbal nr. x/2014 prin care s-a reţinut în sarcina acesteia primirea ca necuvenită a sumei de 470.236,31 RON, reprezentând sprijin financiar.

1.2. Soluţia instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 50/F-CONT din data de 3 martie 2016 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură, având ca obiect anularea Procesului-verbal nr. x din 21 octombrie 2014 şi a Deciziei nr. 182 din 20 ianuarie 2015 emise de pârâtă.

1.3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 50/F-CONT din data de 3 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea opţiunii sale procesuale recurenta reclamantă a susţinut următoarele:

Instanţa a pronunţat o hotărâre vădit nelegală şi netemeinică, având în vedere că i-a limitat reclamantei în mod drastic probele solicitate însă, din păcate, nici probele admise a înţeles să nu le mai administreze.

Deşi a încuviinţat şi a dispus ca pârâta să depună dosarul care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate, a pronunţat hotărârea fără ca pârâta să mai depună la dosar înscrisurile solicitate.

Astfel, instanţa nu a putut să verifice legalitatea actelor administrative contestate, verificarea actelor administrative putându-se face numai verificând actele avute în vedere de către emitent la data emiterii acestora.

Fără să verifice realitatea celor susţinute de pârât şi reclamant, instanţa concluzionează că la cererea de sprijin nu au fost ataşate semnăturile solicitanţilor, cardurile de exploataţie, că suprafaţa de teren este mai mică, etc.

În fapt, A., prin administrator B., a depus cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţa, nr. 25607 din 13 mai 2010 pentru suprafaţa de 478,83 ha, solicitând sprijin pentru SAPS, ZMD şi Agromediu.

A. a formulat cerere de sprijin financiar în baza Contractului de arendare nr. x din 17 martie 2008 încheiat cu Primăria Comunei Stoeneşti.

Având în vedere că instanţa a respins cererea pentru efectuarea unei expertize, referitor la suprafaţa de teren deţinută de A., pentru a se stabili în concret, suprafaţa de teren precum şi localităţile în care sunt amplasate terenurile, reclamanta a depus raportul de expertiză efectuat în Dosarul nr. x/2015.

Instanţa a refuzat să ia în considerare concluziile acestui raport de expertiză, întrucât acesta se referea la o altă campanie agricolă, deşi prin acest raport se stabileşte căror unităţi administrativ teritoriale aparţin suprafeţele de teren, pentru toţi anii în care a operat contractul de arendă, inclusiv anul 2010.

Prin adresa din 18 martie 2010, Centru Judeţean APIA Vâlcea comunica că:

"În urma procesului de actualizare a blocurilor fizice din baza de date a Agenţiei de plăţi şi Intervenţii în Agricultură, o serie de blocuri au suferit modificări ale limitelor şi suprafeţelor, unele blocuri fizice au dispărut şi au apărut blocuri fizice noi ... Suprafeţele parcelelor pentru care aţi solicitat sprijin nu au fost modificate şi nici poziţia acestora, ci a fost realizată numai o reconfigurare a blocurilor fizice".

Din această adresă rezultă că blocurile fizice au fost completate conform bazei de date avute de APIA, care a făcut o reconfigurare a blocurilor fizice, în sensul că din administrarea unei localităţi, a trecut blocul fizic în administrarea altei localităţi.

Prin adresa nr. x din 17 august 2010, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea, a transmis o solicitare de clarificare, pentru următoarele aspecte:

a) acte doveditoare ale utilizării terenului declarat, după caz titlu de proprietate, contract de arendare, contract de concesionare, contract de închiriere, adeverinţa de la primăria locală .

b) dovada cont bancar.

Instanţa reţine în mod greşit că nu s-a răspuns solicitărilor, întrucât APIA ar fi considerat dosarul incomplet şi ar fi respins cererea de plată, însă acest aspect instanţa de fond nu a avut cum să-l verifice, pentru că pârâta nu a depus actele care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat şi nici dosarul în baza căruia a fost aprobată cererea de plată.

Referitor la Declaraţia prin care membri A. desemnează pe preşedintele acesteia B., să depună Ia APIA Vâlcea cerere unică de plată pe suprafaţa - anexa 32 - este semnată de 212 membri din totalul de 295 câţi erau la acea data în A.

La data depunerii cererii si a dosarului, APIA Vâlcea a considerat că declaraţia trebuie dată numai de asociaţii care deţin animale şi utilizează pajiştile, nu de către toţi membri ai A.

Că este aşa, rezultă din declaraţiile din perioada 2008 - 2012, unde APIA Vâlcea nu a solicitat că declaraţiile să fie semnate de toţi membri, ci numai de un număr de membri care deţin animale necesare asigurării încărcăturii pe unitatea de suprafaţa de teren, nefiind solicitate clarificări pe anul 2010 suplimentare.

Dispoziţiile art. 5 paragraful 4 din Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 246/2008 au fost interpretate în mod greşit de către emitentul actului contestat. În sensul acestei norme, trebuie să se facă dovada evidenţei fiecărui proprietar de exploataţie cu o copie după cardul exploataţiei şi a suprafeţei agricole care revine fiecărui membru pentru utilizare, printr-o listă nominală anexată la cerere, care trebuie să cuprindă şi acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăţi.

În aceasta categorie, se înscriu numai membrii A. care sunt proprietari de exploataţie şi utilizează suprafaţa agricolă pentru care s-a solicitat sprijin pe unitatea de suprafaţă.

A. nu a avut posibilitatea să excludă, dintre membrii ei, persoanele care nu mai deţin animale care utilizează păşunile comunale, statutul nepermiţând un asemenea caz de excludere, dar APIA niciodată nu a solicitat să aibă ca membrii ai A. exclusiv persoane care deţin animale care păşunează.

În mod greşit au fost respinse de către instanţa de fond toate probele reclamantei, prin care putea face dovada că intimata a fost cea care i-a impus un anumit număr de semnături, pentru a nu se depăşi numărul de animale pe unitatea de suprafaţa de păşunat.

Cu adresa înregistrată sub nr. x din 25 noiembrie 2014 reclamanta a depus la APIA Vâlcea, un număr de patru procese-verbale privind situaţia membrilor A., având în vedere că unora dintre membrii A. le-a încetat de drept calitatea de membru, prin deces, alţi membrii ai A. nu mai deţin animale, alţi membrii nu păşunează animale pe suprafeţele de teren luate în arenda de la Comuna Stoeneşti şi care face obiectul cererii de plată.

În ceea ce priveşte emiterea Procesului-verbal cu încălcarea dispoziţiilor Capitolul III privind Constatarea neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa de fond a considerat că nu s-a adus niciun prejudiciu A.

Ori, în situaţia în care ar fi fost ascultaţi, organul de control ar fi fost informat cu privire la faptul că numărul total de membrii comunicaţi APIA cuprinde şi membrii asociaţi cărora le-a încetat de drept calitatea de membru, prin deces sau alte modalităţi de încetare de drept a calităţii de membru. De asemenea, instituţia ar fi putut prezenta toate informaţiile necesare soluţionării corecte a cercetărilor.

Referitor la criticile reclamantei la acest punct instanţa a constatat, de asemenea, ca nefiind justificată, având în vedere că actul administrativ atacat este motivat în fapt şi în drept, însă, critica reclamantei a vizat întocmirea unui act cu încălcarea drepturilor acesteia, nefiind solicitat un punct de vedere, iar proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor nu i-a fost comunicat.

Este adevărat că i s-au solicitat informaţii privind numărul de membri ai A., iar reclamanta a comunicat numărul membrilor A., aşa cum apar înscrişi în evidenţele A., însă nu i s-a solicitat să comunice liste cu membrii asociaţi care nu deţin animale care beneficiază de păşunat.

Respectuos vă rugăm să observaţi că legiuitorul a specificat clar care sunt asociaţiile care vor semna cererea: proprietarii de exploataţi care utilizează pajiştile.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 6 februarie 2019.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

2.1. Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Critica reclamantei referitoare la interpretarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 este neîntemeiată.

Potrivit acestei norme, pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească, următoarele condiţii generale, cu relevanţă în prezenta cauză: b) să declare toate parcelele agricole; c) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor; f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea; g) să furnizeze toate informaţiile solicitate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în termenele stabilite; ..."

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta a supradeclarat suprafeţele pentru care a formulat cererea de plată pe anul 2010, stabilindu-se fără echivoc că pe raza comunei Stoeneşti a declarat un surplus de 13,54 ha, iar pe raza localităţilor Băile Govora, Malaia şi Costeşti a declarat suprafeţele de 11,45 ha, 35,83 ha şi 54,47 ha, deşi în evidenţele primăriilor din aceste localităţi nu figurează cu teren arendat sau în altă formă de folosinţă.

Reclamanta nu a făcut dovada titlului în care deţine aceste terenuri, aspect care justifică concluzia autorităţii pârâte, consemnate în actele administrative atacate, conform căreia pentru aceste terenuri reclamanta a beneficiat de sprijin financiar din fonduri FEADR, FEGA şi naţionale necuvenite.

Expertiza de care s-a prevalat reclamanta în acest dosar, a fost întocmită într-un alt dosar, cu privire la o altă campanie, având valenţele unei expertize extrajudiciare judiciare, fără valoare probatorie în prezenta cauză. Încuviinţarea unei noi expertize de către judecătorul fondului nu era de natură a stabili adevărul cu privire la deţinerea acestor terenuri supradeclarate, pentru că acest mijloc de probă nu ţine loc de titlu, ci poate cel mult identifica unele terenuri, pentru care subzistă în persoana reclamantei sarcina dovedirii titlului în baza cărora le deţine, conform declaraţiei depuse la APIA.

Sub acest aspect sunt relevante, chiar dispoziţiile legale de care s-a prevalat reclamanta prin cererea de recurs, respectiv art. 4 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/2008 prin care se dispune că "Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, privind utilizarea terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere sau altele asemenea."

Contrar celor susţinute de recurentă, adresa nr. x din 18 martie 2010 emisă de APIA - Centrul Judeţean Vâlcea, nu demonstreză aşa cum se susţine, transferul unor blocuri fizice de la o unitate administrativă la alta învecinată, ci o reconfigurare a acestora, fără o modificare a suprafeţelor şi poziţiei lor.

Neîntemeiate sunt şi criticile recurentei referitoare la interpretarea greşită a art. 5 alin. (4) din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/2008.

Potrivit acestui text legal, fiecare formă asociativă care depune în numele membrilor săi cerere de plată, trebuie să deţină acceptul fiecărui membru pentru a solicita plăţi, or, aşa cum a reţinut în mod just instanţa de fond, reclamanta a depus semnăturile de accept din partea a 212 membri, din totalul de 295 care figurează în cadrul A. reclamante.

Norma legală menţionată nu distinge între membrii asociaţi care deţin animale şi cei care nu deţin, cum încearcă a acredita reclamanta, iar fluctuaţiile în ceea ce priveşte numărul membrilor săi sau starea materială a acestora, respectiv dacă sunt sau nu mai sunt deţinători de animale sau de exploataţii, este în propria sa responsabilitate, care prin evidenţele sale să fie în măsură a produce dovada conformităţii declaraţiilor sale cu realitatea faptică.

Suplimentar, la dosarele depuse de reclamantă la APIA - Centrul Judeţean Vâlcea nu au fost identificate cardurile de exploataţie ale membrilor acesteia, lipsa acestora contravenind dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/2008.

Reclamanta, asociat fiecărei critici s-a plâns de neordonarea unor probe sau neadministrarea celor încuviinţate de către instanţa de fond, precum şi de faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare de autoritatea de management, care nu i-a solicitat lămuriri la fiecare verificare efectuată, întrucât ar fi fost în măsură a demonstra neveridicitatea aspectelor de fapt constatate, apte de a invalida concluzia organelor de control.

Aceste aspecte nu se circumscriu motivului de nelegalitate invocat, respectiv art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., când instanţa de control judiciar este ţinută a face o reevaluare a interpretării normelor de drept aplicabile în cauză, pentru a constata dacă se verifică pretenţia recurentului relativă la interpretarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material.

Cu toate acestea, reclamanta a putut suplini probatoriu şi a-şi exercita plenar dreptul la apărare în ambele cicluri procesuale parcurse de prezenta cauză, şi prin aceasta să producă mijloace de probă legale, utile şi pertinente cauzei care coroborate cu apărările corespunzătoare să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură actele administrate, însă s-a limitat la a-şi clama drepturile fără a face un minimum exerciţiu al acestora.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că actele administrative sunt legale din perspectiva criticilor formulate, iar hotărârea instanţei de fond care le-a validat este pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 50/F-CONT din 10 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM