Nullity of cassation appeal for failure to invoke specific grounds in administrative-fiscal litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta I.I. A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.) (fosta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (A.P.D.R.P.), a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 34959/09.10.2014, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 07.07.2014 înregistrat sub nr. x/10.07.2014, suspendarea actelor administrative atacate până la data soluţionării definitive şi irevocabile a prezentei cauze, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 3453 din data de 21.12.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării. A respins cererea în anulare formulată de reclamantul I.I.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 3453 din data de 21.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta I.I. A.

Din modul de formulare al cererii de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este identică cu cererea de chemare în judecată, diferenţa fiind că în final, recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de care solicită reformarea hotărârii primei instanţe.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal constatarea nulităţii recursului, pentru neîncadrarea motivelor invocate în cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2019.

6. Examinând cu prioritate cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., precum şi în raport cu actele şi lucrările dosarului, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Controlul judiciar declanşat de recurentul-reclamant are ca obiect anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 34959/09.10.2014, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 07.07.2014 înregistrat sub nr. x/10.07.2014, suspendarea actelor administrative atacate până la data soluţionării definitive şi irevocabile a prezentei cauze.

Prima instanţă a respins cererea de suspendare a executării, precum şi cererea în anulare formulată de reclamantul I.I.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată, reţinând că în mod corect a constatat echipa de control că utilajele achiziţionate nu aveau număr de identificare, având în vedere că datele înscrise în anexa la Factura nr. x/091.07.2011 fac referire la tipul utilajelor şi nu la seria de identificare a acestora.

De asemenea, a reţinut faţă de planul de producţie - fermei zootehnice, pentru fiecare an, că obiectivul nu a fost atins, iar faţă de afirmaţia că se impune acordarea unui termen pentru remedierea deficienţelor constatate că acesta nu se poate acorda întrucât reclamanta nu se află în perioada de monitorizare prevăzută de art. 2 alin. (3) din contractul de finanţare.

Aşa fiind, în mod corect a reţinut prima instanţă că beneficiarul A. Întreprindere Individuală nu a realizat integral acţiunile din planul de afaceri.

Or, prin cerere de recurs, recurenta-reclamantă nu a invocat nicio critică concretă care să combată argumentat ceea ce a reţinut instanţa de fond, ci reiterează argumentele formulate în faţa primei instanţe.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

De asemenea, având în vedere că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, Înalta Curte constată că instanţa de recurs este învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu aduce sentinţei atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată în motivele prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ. În realitate, recurenta-reclamantă reia situaţia de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, aspecte analizate de către prima instanţă.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă nu combate în vreun fel argumentele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţa de fond atunci când a soluţionat pricina şi nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menţionat în motivarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 34959/09.10.2014 şi a procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 07.07.2014, neînţelegând să arate care sunt eventualele greşeli de judecată ale primei instanţe ori elementele de nelegalitate ale sentinţei recurate.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică ce ar putea fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegaţiile formulate prin cererea de recurs fiind identice cu cererea de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse şi reţinând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant I.I. A. împotriva Sentinţei nr. 3453 din 21 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN