Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality instead of re-litigating administrative contestation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data 07.03.2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. - Întreprinderea Individuală în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 NV Satu Mare a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei sub nr. x/06.08.2015 şi a procesului-verbal de constatare şi stabilire a creanţelor încheiat la 02.06.2015 privind Proiectul nr. x/26.08.2011 achiziţie excavator pe roţi şi compactor sol în vederea executării de lucrări de pregătire a terenurilor pentru construcţii.

În susţinerea celor solicitate s-a arătat că în urma verificărilor efectuate prin procesul-verbal încheiat la 02.06.2015 s-a reţinut că nu au fost îndeplinite criteriile de eligibilitate. Ulterior a depus un punct vedere şi drept urmare i-a fost comunicat procesul-verbal încheiat la 24.06.2015. Cele reţinute au fost apoi contestate, iar prin Decizia nr. 29302/2015 contestaţia a fost respinsă. Decizia este nelegală întrucât se face o scurtă trecere în revistă a motivelor expuse de contestator, ceea ce demonstrează că argumentele aduse prin punctul de vedere formulat nu au fost avute în vedere şi nici nu s-a răspuns la acesta.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 139 din data de 27.04.2016 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu M.A.D.R. - A.F.I.R. - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 NV Satu Mare.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 139 din data de 27.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. - Întreprindere Individuală.

După prezentarea succintă a stării de fapt, recurenta-reclamantă arată că reiterează argumentele formulate prin contestaţia împotriva procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare deoarece acestea nu au fost avute în vedere de către organul administrativ.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2019.

6. Examinând cu prioritate cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., precum şi în raport cu actele şi lucrările dosarului, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Controlul judiciar declanşat de recurenta-reclamantă are ca obiect anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei sub nr. x/06.08.2015 şi a procesului-verbal de constatare şi stabilire a creanţelor încheiat la 02.06.2015 privind Proiectul x/26.08.2011 achiziţie excavator pe roţi şi compactor sol în vederea executării de lucrări de pregătire a terenurilor pentru construcţii.

Prima instanţă a respins acţiunea reţinând că în cauza de faţă au fost create condiţii artificiale, identificându-se o serie de indicatori ce denotă şi o nerespectare a obligaţiilor asumate.

Concret, prima instanţă a reţinut că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor au fost stabilite în sarcina reclamantului obligaţii bugetare şi acesta detaliază circumstanţele/elementele de fapt dar şi de drept ce au condus la măsura dispusă, iar decizia dată în soluţionarea contestaţiei răspunde argumentelor aduse prin aceasta. În plus reclamantul a fost informat cu privire la nereguli sens în care a exprimat un punct de vedere, iar posibilitatea dovedirii susţinerilor sale a fost asigurată nefiind identificat un impediment de depunere a probelor în procedura administrativă şi inclusiv pe cale judecătorească. Aşadar în lipsa evidenţierii sau a identificării unei împrejurări vizând imposibilitatea depunerii de probe în susţinerea argumentelor nu se poate vorbi de o încălcare în sensul evocat de reclamantă.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a demonstrat şi nu a dovedit că nu ar fi fost create condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi şi obţine un avantaj, atât timp cât pentru finalitatea urmărită de schema de ajutor trebuie avute în vedere elementele obiective şi subiective, între care şi crearea de noi locuri de muncă, iar reclamanta nu a procedat la angajarea numărului de personal prevăzut în proiect, locurile de muncă/angajările nefiind menţinute.

În acest context, câtă vreme au fost angajate patru persoane, iar unul singur desfăşoară activitate efectiv (în două societăţi individuale create de soţi) nu se poate reţine că proiectul reclamantei întruneşte exigenţele şi poate fi considerat real şi respectiv atinsă finalitatea urmărită în acordarea sprijinului.

Cât priveşte elementele subiective se reţine că au fost înfiinţate noi societăţi de acelaşi persoane care avea înfiinţate anterior societăţi cu acelaşi obiect de activitate; cele două întreprinderi înfiinţate de cei doi soţi au proiecte asemănătoare, respectiv se închiriază pentru garare suprafaţa identificată pe acelaşi topo cadastral, de la aceeaşi persoană care are legături de rudenie cu persoana care încheie tranzacţia de împrumut şi reprezintă societatea câştigătoare; aceiaşi operatori pentru ambele proiecte (ale întreprinderilor individuale create de cei doi soţi) au depus oferte iar aceeaşi firmă este câştigătoare.

Or, prin cerere de recurs, recurenta-reclamantă nu a invocat nicio critică concretă care să combată argumentat ceea ce a reţinut instanţa de fond, ci reiterează argumentele formulate prin contestaţia împotriva procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

De asemenea, având în vedere că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, Înalta Curte constată că instanţa de recurs este învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu aduce sentinţei atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată în motivele prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ. În realitate, recurenta-reclamantă reia situaţia de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, aspecte analizate de către prima instanţă.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă nu combate în vreun fel argumentele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţa de fond atunci când a soluţionat pricina şi nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menţionat în motivarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare adresată organului administrativ, neînţelegând să arate care sunt eventualele greşeli de judecată ale primei instanţe ori elementele de nelegalitate ale sentinţei recurate.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică ce ar putea fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegaţiile formulate prin cererea de recurs fiind identice cu cererea de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse şi reţinând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. - Întreprindere Individuală împotriva Sentinţei nr. 139 din 27 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN