Judge’s salary recalculation challenge dismissed as moot after Ministry issued new pay orders

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat:

1. Desfiinţarea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3941/C emis la 16.11.2015 şi comunicat la 20.11.2015;

2. Emiterea unui nou ordin cu respectarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 introdus prin Legea nr. 71/2015, prin care s-a aprobat şi modificat ordonanţa, în sensul stabilirii drepturilor salariale astfel încât acestea să cuprindă şi diferenţele salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare, rezultate din trecerea într-o nouă tranşă de vechime în muncă la 1 martie 2014 şi în funcţie la 1 octombrie 2015.

3. Acordarea tuturor drepturilor salariale restante începând cu 09.04.2015, data intrării în vigoare a actului normativ care constituie baza legală a cererii, în concret acordarea diferenţelor salariale începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv 9 aprilie 2015 a diferenţei de 63 RON brut pentru tranşa de vechime în muncă de la 15 la 20 ani şi în continuare iar cu începere de la 1 octombrie 2015 şi pe viitor a diferenţei salariale de 307 RON brut, alături de celelalte drepturi salariale acordate deja prin Ordinul nr. 3941/C ale căror menţinere o solicita.

4. Obligarea pârâtului la daune interese moratorii sub forma indicelui de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare, calculată în condiţiile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, pentru drepturile neachitate în termen legal, respectiv actualizarea cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective a sumelor restante şi acordarea dobânzii legale de la scadenţa fiecărei obligaţii şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 1597 din data de 13.05.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a anulat Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3941/C din 16.11.2015; a obligat pe pârât să emită un nou ordin de salarizare prin care să recalculeze pentru reclamantă indemnizaţia de încadrare conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, începând cu 9.04.2015; a obligat pe pârât să plătească reclamantei diferenţa salarială dintre noua indemnizaţie de încadrare şi actuala indemnizaţie de încadrare începând cu 9.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, diferenţe la care se vor aplica indicele de inflaţie şi dobânda legală pe perioada menţionată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1597 din data de 13.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât susţine, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod eronat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 în ceea ce o priveşte pe reclamanta judecător, având în vedere că acestea constituie o normă de excepţie ce vizează expres şi limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile, respectiv personalul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, iar în cazul sistemului justiţiei, doar categoria funcţionarilor publici şi personalul contractual, nu şi magistraţii.

Pe de altă parte, recurentul-pârât arată că aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015 trebuie să se realizeze de către ordonatorii de credite cu respectarea prevederilor Legii nr. 186/2014 a bugetului de stat pe anul 2015, precum şi ale Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare.

În plus, în cadrul bugetului pe anul 2015, nu au fost incluse fondurile necesare achitării diferenţelor generate de aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Aspecte procesuale

Prin cererea înregistrată la data de 15 ianuarie 2019, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, învederând că şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa atacată, respectiv a emis în favoarea reclamantei un nou Ordin de salarizare cu nr. 1471/C/24.05.2017 şi nr. 2066/C/24.05.2018, prin care s-a prevăzut la art. 1 că, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (3), motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile atacate şi respingerea acţiunii ca lipsită de obiect.

6. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2019.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta, judecător în cadrul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să se recalculeze indemnizaţia de încadrare ce i se cuvine, începând cu data de 09.04.2015, ţinând cont şi gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, conform art. 1 alin. (51) şi art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (51) în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

De asemenea, conform art. 5 alin. (11) şi (12) din acelaşi act normativ:

"(11) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(12) Prevederile alin. (11) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

Înalta Curte constată că, în cauză, a fost emis în favoarea intimatei-reclamante Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018, prin care s-a prevăzut la art. 1 că, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (3).

Având în vedere că, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare privind nivelul maxim pentru funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, precum şi a diferenţelor salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecinţa respingerii acesteia ca atare.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei nr. 1597 din 13 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN