Jurisdictional conflict over administrative acts concerning EU non-reimbursable funding issued by central authorities

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Comuna Soars, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului - Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat: anularea Deciziei adoptate în data de 13 septembrie 2017 de Comitetului Director al A.F.M. Bucureşti privind sistarea definitivă şi rezilierea unilaterală a contractului de finanţare nerambursabilă nr. 632/N din 11 octombrie 2011, cu recuperarea sumelor virate către beneficiar în condiţiile Codului de procedură fiscală, precum şi anularea deciziei adoptate în data de 11 decembrie 2017 de Comitetul Director al A.F.M. privind respingerea plângerii prealabile formulate împotriva deciziei adoptate la data de 13 septembrie 2017.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esenţă, că între reclamantă, în calitate de beneficiar şi Administraţia Fondului pentru Mediu, în calitate de finanţator, a fost încheiat Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 632/N din 11 octombrie 2011 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile în valoare de 2.388.681,74 RON, perioada de utilizare a finanţării fiind de 60 de luni de la data intrării în vigoare a contractului, conform art. 3 din acesta, iar conform anexei 2 la contract, graficul de finanţare nerambursabilă prevedea depunerea a câte două cereri de tragere anual, începând cu data de 15 noiembrie 2011.

Prin actul adiţional nr. x la contractul de finanţare încheiat la data de 10 decembrie 2015, a fost modificată durata contractului şi perioada de utilizare a finanţării, în sensul că a fost agreată o perioadă de realizare a proiectului de 89 de luni la data intrării în vigoare a contractului, fiind modificat corespunzător şi graficul de finanţare.

Astfel, termenul primei cereri a fost stabilit pentru 28 martie 2012 (dată la care a şi fost depusă cererea), termenul celei de a doua cereri a fost stabilit pentru data de 2 decembrie 2014 (dată la care a şi fost depusă cererea), iar termenele pentru următoarele cereri de tragere au fost stabilite începând cu data de 28 martie 2017 (data celei de-a treia cereri).

În ceea ce priveşte cea de-a treia cerere de tragere, reclamanta avea obligaţia de a aduce la cunoştinţa finanţatorului dacă subzistă motivele invocate prin adresa nr. x din 1 octombrie 2015 care au justificat solicitarea de suspendare/prelungire a contractului de finanţare, respectiv dacă s-a soluţionat dosarul nr. x/2015.

Prin adresa nr. x din 6 decembrie 2016, reclamanta a comunicat finanţatorului că dosarul nr. x/2015 se afla în curs de soluţionare, solicitând suspendarea contractului de finanţare nerambursabilă nr. 632/N din 11 octombrie 2011 pentru perioada 1 ianuarie 2017 - 30 iunie 2018, solicitare la care reclamanta nu a primit niciun răspuns.

Prin adresa nr. x din 19 iunie 2017, Administraţia Fondului pentru Mediu, în calitate de finanţator, a încunoştinţat-o pe reclamantă cu privire la nerespectarea graficului de tragere, iar prin adresa nr. x din 3 octombrie 2017, i-a comunicat reclamantei decizia adoptată de Comitetul director al A.F.M. în şedinţa din data de 13 septembrie 2017 de sistare şi reziliere unilaterală a contractului de finanţare, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) din contract.

La data de 7 noiembrie 2017, împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat plângere prealabilă, respinsă prin Decizia Comitetului Director al A.F.M. adoptată la data de 11 decembrie 2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 2358 din 21 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că nu se poate avea în vedere la stabilirea competenţei valoarea întregului contract de finanţare, întrucât consecinţa patrimonială a constatării unei eventuale nelegalităţi a deciziei de reziliere a contractului de finanţare este, la acest moment, obligarea la decontarea cererii de tragere în cuantum de 296.638,07 RON.

În aceste condiţii, aplicând criteriul valoric şi ţinând cont de opţiunea reclamantei care a înţeles să formuleze cerere la instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei, conform art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 5 iulie 2018, sub nr. x/2018.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 5764 din 28 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea procesului şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că litigiul dedus judecăţii priveşte, în principal, un act administrativ emis de entitatea administrativă pârâtă, entitate care, potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2005, este o autoritate de rang central în sistemul autorităţilor publice.

Astfel, aplicând criteriul rangului autorităţii, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Demersul procesual declanşat de reclamantă are ca obiect anularea deciziei de reziliere unilaterală a unui contract de finanţare încheiat de părţi şi subsecvent, anularea deciziei administrative de stabilire a obligaţiei de restituire a sumelor de bani virate în baza contractului reziliat.

Reclamanta este beneficiara unei finanţări nerambursabile, obţinută în temeiul contractului de finanţare nr. x din 11 octombrie 2011, care constituie premisa litigiului din prezentul dosar.

Necontestat, litigiul priveşte acte administrative care au ca obiect sume reprezentând fonduri europene.

Potrivit art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Pentru a fi incidente aceste dispoziţii, trebuie ca actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene să fie emise de către autorităţi publice centrale, iar în cauză, această condiţie este îndeplinită.

În acest context, este evident că acţiunea dedusă judecăţii în cadrul acestui dosar reprezintă o cerere de natura celor descrise de dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, întrucât priveşte acte emise de o autoritate publică centrală, respectiv Administraţia Fondului pentru Mediu, iar actele contestate în litigiu au ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Prin urmare, Înalta Curte constată că acţiunea de faţă atrage incidenţa art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, astfel că instanţa competentă este cea arătată expres pentru aceste cereri.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Soars şi pe pârâtul Ministerul Mediului - Administraţia Fondului pentru Mediu, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM