Territorial competence in administrative litigation: application of law in force at filing date bars retroactive application of exclusive domicile rule

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 18 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat:

- anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6875 din 23 noiembrie 2017, cu privire la încadrarea greşită în gradul profesional de subinspector de politie, fără a avea în vedere vechimea în specialitate conform Legii nr. 360/2002;

- recunoaşterea pregătirii şi vechimii dobândite în specialitatea investigaţii criminale;

- obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin prin care să i se acorde gradul profesional corespunzător vechimii în specialitate începând cu data de 1 decembrie 2017;

- încadrarea corespunzătoare gradului profesional în cadrul funcţiei de ofiţer specialist II, poziţia 6986 din Statul de organizare al DGPMB;

- cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 6527 din 19 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, complet specializat de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că, potrivit art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 212/2018, competenţa de soluţionare a cauzei revine exclusiv instanţei de la domiciliului reclamantului, respectiv Tribunalului Argeş, întrucât domiciliul acestuia este situat pe raza judeţului Argeş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, complet specializat de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 noiembrie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Argeş, secţia civilă, complet specializat de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1163 din 14 decembrie 2018, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, norma ce trebuie aplicată este cea de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, în raport de care, reclamantul a ales ca instanţă competentă, instanţa de la sediul pârâtului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Reclamantul, având statutul de poliţist, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere în legătură cu drepturi ce decurg din raportul său de serviciu.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la 18 iunie 2018, data sesizării instanţei, "(3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

Prin Legea nr. 212 din 25 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, a fost modificat alin. (3) al articolului 10 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului." Totodată, la articolul 10, după alin. (3) s-a introdus un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins: "(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din acelaşi Cod, "(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.".

De asemenea, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că:

"(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, competenţa instanţei de contencios administrativ trebuie stabilită în raport cu norma de competenţă în vigoare la data sesizării acesteia.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a sesizat instanţa de judecată la data de 18 iunie 2018.

Legea nr. 212 din 25 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018 şi a intrat în vigoare în data de 2 august 2018.

Astfel, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la 18 iunie 2018, data sesizării instanţei de contencios administrativ, prevedea o competenţă teritorială alternativă, iar în cauză reclamantul a optat pentru instanţa de la sediul pârâtului.

În consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei fiind dobândită de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, ca efect al alegerii de competenţă efectuate de reclamant, această instanţă nu se mai putea desesiza ulterior în favoarea altei instanţe, o atare concluzie fiind desprinsă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, instanţa iniţial învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM