Peremption of appeal after automatic suspension for party death and failure to reopen proceedings

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 noiembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanţii Asociaţia "A.", B., C. şi D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în temeiul art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf).

Prin Sentinţa civilă nr. 1516 din 27 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Asociaţia "A.", excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, precum şi excepţia lipsei de interes invocată cu privire la reclamanta Asociaţia "A."

- a respins cererea reclamanţilor de sesizare a CJUE şi suspendarea judecăţii cauzei, ca neîntemeiată;

- a admis excepţia prematurităţii capătului principal al cererii precizatoare privind obligarea pârâţilor la includerea medicamentului Vemurafenibum pe Sublista C"DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în regim de compensare 100%, Secţiunea C2, C. pen. 3 din Anexa la H.G. nr. 720/2008 şi a respins acest capăt de cerere ca prematur formulat;

- a admis excepţia lipsei de interes a acţiunii formulată de reclamanta D. şi continuată de E., în calitate de moştenitor şi a respins acţiunea formulată de acest reclamant, ca lipsită de interes;

- a luat act de renunţarea la judecată de către reclamantul B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;

- a admis în parte acţiunea precizată de reclamanţii Asociaţia "A." şi C., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi

- a obligat pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să emită decizia finală privind includerea/neincluderea medicamentului Vemurafenibum, în Lista reglementată prin H.G. nr. 720/2008, în 90 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei, iar în măsura în care decizia finală este de includere în această listă, să comunice această Decizie finală pârâtului Guvernul României, iar pârâtul Guvernul României, în această ipoteză, să emită o hotărâre prin care să aprobe această Listă, în termen de 30 de zile de la data comunicării Deciziei finale de includere a medicamentului în această Listă.

La data de 15 iulie 2015, pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au formulat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 1516 din 27 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 18 octombrie 2017, pronunţată în cameră de consiliu, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi. Totodată, s-a constatat că reclamantul B. (decedat) nu face parte din cadrul procesual în calea de atac a recursului şi s-a emis o adresă către intimata-reclamantă C., pe numele moştenirii, la domiciliul ales al Cabinetului de avocat F., cu menţiunea de a depune dovada calităţii de moştenitor pentru G. şi, eventual, să precizeze dacă acesta este singurul moştenitor al reclamantei.

Prin încheierea din data de 28 martie 2018, pronunţată în cameră de consiliu, completul de filtru a admis excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii, a admis în principiu recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fixând termen pentru judecata pe fond a recursului declarat de această pârâtă la data de 6 iunie 2018, dispunându-se, totodată, să se revină cu adresă către intimata-reclamantă C., pe numele moştenirii, la domiciliul ales al Cabinetului de avocat F., cu menţiunea de a depune dovada calităţii de moştenitor pentru G. şi, eventual, să precizeze dacă acesta este singurul moştenitor al reclamantei.

La termenul din 6 iunie 2018, Înalta Curte a dispus suspendarea de drept a recursurilor declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 1516 din 27 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În baza referatului întocmit la data de 17 decembrie 2018, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., în vederea discutării excepţiei de perimare, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., acordându-se termen de judecată la 6 februarie 2019, cu citarea părţilor.

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

În speţă, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 415 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului (...), în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1 - 6", formulată de partea interesată în continuarea judecăţii.

Încheierea de şedinţă din data de 6 iunie 2018, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 6 decembrie 2018.

În cauză, se constată că părţile interesate în continuarea judecăţii nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ. şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor care a dus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, se va constata, din oficiu, perimarea recursului, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 1516 din 27 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM