Lapse of interest in suspending administrative execution after first-instance annulment ruling

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat suspendarea executării titlului de creanţă reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.04.2016, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3884 din 6 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/1.04.2016 formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2. a declarat recurs reclamanta A. SRL, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, aşa cum a fost formulată.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care prima instanţă a reţinut că argumentele din cererea introductivă nu constituie împrejurări de fapt sau de drept care să reprezinte caz bine justificat de suspendare a executării actului administrativ.

Cât priveşte lipsa unei motivări de o manieră rezonabilă a titlului de creanţă, instanţa de fond a ignorat argumentele prezentate de reclamantă, în sensul că analiza neregulii (crearea de condiţii artificiale) s-a făcut de către AFIR fără ca autoritatea să indice măcar care au fost obiectivele schemei de finanţare ale Măsurii 112 urmare a implementării proiectului recurentei şi, mai mult, prin trimiteri evidente la obiectivele aplicabile unei alte măsuri de finanţare decât cea accesată de societatea beneficiară.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză, respectiv dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, în mod greşit instanţa de fond a considerat că susţinerile reclamantei presupun o analiză aprofundată asupra legalităţii actului administrativ. În opinia sa, condiţia cazului bine justificat este îndeplinită în cauză, prin aceea că există indicii rezonabile în legătură cu emiterea titlului de creanţă cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile (având în vedere că indicatorii neregulii la care autoritatea s-a raportat nu au fost prevăzuţi în Ghidul Măsurii, în vigoare la data accesării finanţării de către recurentă, fiind aprobaţi ulterior, prin Ordine MADR emise în perioada 2013-2014) şi a principiului certitudinii juridice ("încrederii legitime în actul autorităţii"), reverificarea condiţiilor de eligibilitate fiind efectuată după data indicată de legiuitorul european (după decontarea plăţilor din fondurile FEADR către beneficiar) şi chiar în condiţiile în care aceeaşi autoritate stabilise anterior, prin actele administrative proprii, conformitatea proiectului.

În privinţa cerinţei referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă nu a luat în considerare argumentele şi probatoriul administrat, realizând o interpretare greşită a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi corectă, sub aspectul constatării neîndeplinirii condiţiilor cererii de suspendare formulate în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 16 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 6 februarie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

6. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din data de 6 februarie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

Singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungeşte de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de faţă, dată fiind soluţia de respingere a acţiunii în anulare pronunţată de prima instanţă.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/1.04.2016 emis de autoritatea pârâtă.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs de către partea intimată, prin Sentinţa civilă nr. 3393 din 18 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat fondul cauzei, respingând acţiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de faţă.

Cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat la 18 iulie 2018, respingând acţiunea în anulare formulată de reclamantă, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să îşi producă efectele.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 3884 din 6 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV