Lapse of interest in suspension of administrative financial correction following final judgment on merits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 noiembrie 2016, reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/02.11.2016, emisă de pârât şi înregistrată la reclamantă sub nr. x/04.11.2016, prin care s-a dispus aplicarea unei corecţii financiare în sumă de 2.918.826,42 RON, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 28 din 18 ianuarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu şi, în baza art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., a dispus restituirea cauţiunii achitată de reclamantă cu recipisa de consemnare nr. x din data de 9.01.2017.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Societatea A. SA, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

Recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză, respectiv dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.

În cuprinsul cererii introductive au fost prezentate pe larg motivele pentru care recurenta-reclamantă apreciază că aparenţa dreptului este în favoarea sa. Recurenta reia prezentarea acestor motive, arătând în esenţă că: dispoziţiile Instrucţiunii nr. 1/2016, prin care s-a reglementat pragul valoric ca reper pentru încadrarea ca modificare substanţială la nivelul sumei reprezentând "procentul de diverse şi neprevăzute" adaugă în mod nepermis la dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 şi ale H.G. nr. 925/2006, acte normative cu forţă superioară şi în aplicarea cărora au fost emise; dispoziţiile Instrucţiunii nr. 1/2016 au fost aplicate pentru un interval de timp anterior emiterii lor, or, Instrucţiunea nu poate retroactiva; deşi Instrucţiunea prevedea că un calcul al modificărilor se va putea face numai la sfârşitul contractului de lucrări, nota de constatare se fundamentează pe efectuarea acestui calcul în cursul contractului de lucrări. În acelaşi sens, recurenta-reclamantă susţine că a respectat prevederile Ordinului nr. 543 din 4 iunie 2013 pentru aprobarea Ghidului privind principalele riscuri identificate în domeniul achiziţiilor publice şi recomandările Comisiei Europene ce trebuie urmate de autorităţile de management şi organismele intermediare în procesul de verificare a procedurilor de achiziţii publice, ordin în vigoare la data încheierii primelor trei acte adiţionale.

Toate aceste elemente demonstrează existenţa cazului bine justificat, iar instanţa a reţinut greşit că nu ar fi îndeplinită această condiţie.

În privinţa cerinţei referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă nu a luat în considerare argumentele şi probatoriul administrat, realizând o interpretare greşită a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate de intimatul-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi corectă, sub aspectul constatării neîndeplinirii condiţiilor cererii de suspendare formulate în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 16 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 6 februarie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

6. Aspecte procesuale

În considerarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 1/2018 şi art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 52/2018, s-a luat implicit act de transmiterea calităţii procesuale care a operat în cauză, în final, stând în judecată Ministerul Fondurilor Europene, prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu de către instanţă, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

Singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungeşte de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de faţă, dată fiind soluţia de respingere a acţiunii în anulare pronunţată de prima instanţă.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/02.11.2016, emisă de autoritatea pârâtă.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs de către partea recurentă, prin Sentinţa civilă nr. 682 din 13 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat fondul cauzei, respingând acţiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de faţă.

Cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul căruia, suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat la 13 decembrie 2017, respingând acţiunea în anulare formulată de reclamantă, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să îşi producă efectele.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 28 din 18 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV