Mootness of suspension of tax assessment execution after administrative annulment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/28.11.2016 emisă de A.J.F.P. Prahova privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.11.2016, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea aceloraşi acte administrative fiscale.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind suspendarea raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.11.2016 şi, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/28.11.2016 formulat de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Prahova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova.

De asemenea, în temeiul art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. a dispus, din oficiu, restituirea către reclamantă a cauţiunii în cuantum de 14.575 RON, consemnată la B. cu recipisa nr. x din 14.12.2016.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta A. SA, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/28.11.2016, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a acestei decizii.

Recurenta-reclamantă arată că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 14 din Legea nr. 554/2004 deoarece există un caz bine justificat, precum şi riscul iminent al producerii unei pagube care nu mai poate fi reparată şi, ca atare, în mod greşit a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/28.11.2016 formulată în cauză.

În cuprinsul cererii introductive au fost prezentate pe larg motivele pentru care recurenta-reclamantă apreciază că aparenţa dreptului este în favoarea sa. Recurenta reia prezentarea acestor motive, arătând, în esenţă, că actul adiţional de modificare a redevenţei nu a fost semnat de către părţile semnatare ale contractului, aspect reţinut şi de organul fiscal în cuprinsul deciziei de impunere şi raportului de inspecţie fiscală.

În opinia sa, fie şi numai acest element demonstrează existenţa cazului bine justificat, iar instanţa a reţinut greşit că nu ar fi îndeplinită această condiţie.

Cât priveşte cea de a doua condiţie, instanţa a considerat nefondat că nu s-a dovedit incidenţa unei pagube iminente. Contrar aprecierilor primei instanţe, actele contabile şi procesele-verbale de sechestru depuse la dosar demonstrează că reclamanta a făcut proba pagubei iminente. Totodată, organul fiscal a emis deja procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. x/28.12.2016, comunicat recurentei în 25.01.2017.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, având în vedere că, prin Decizia de soluţionare nr. 21 din 1 februarie 2017, a fost admisă contestaţia administrativă formulată de societate şi a fost anulată Decizia de impunere nr. x/28.11.2016 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 16 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 6 februarie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimată, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte a calificat susţinerile intimatei-pârâte, care a apreciat că recursul a rămas fără obiect, ca fiind argumente ce fundamentează excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului. În acest sens, Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs, iar conform art. 33 acelaşi Cod, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/28.11.2016, emisă de pârâta A.J.F.P. Prahova, prin care s-au stabilit obligaţii de plată fiscale suplimentare în sarcina acesteia în sumă de 1.074.669 RON, reprezentând redevenţă minieră.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie administrativă, prin care a solicitat anularea acestui act de impunere în privinţa calculării de către organul fiscal a redevenţei miniere, în valoare de 1.074.669 RON.

Prin Decizia nr. 21/01.02.2017, organul fiscal a admis contestaţia administrativă şi a dispus anularea deciziei de impunere nr. x/28.11.2016 referitoare la obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei pentru suma de 1.074.669, reprezentând redevenţă minieră.

Cum organul fiscal s-a pronunţat la 1 februarie 2017, obligaţiile fiscale instituite prin actul fiscal a cărui suspendare s-a solicitat fiind anulate prin decizia de soluţionare a contestaţiei, se constată că interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual.

Aşadar, în condiţiile în care actul de impunere a fost anulat, interesul recurentei-reclamante în solicitarea formulată potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării acestora, nu mai subzistă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimată, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV