Appeals against irrevocable appellate decision and late-filed attack on procedural order in restitution compensation claim.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2011, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea pârâtei la acordarea despăgubirilor pentru imobilul demolat sau acordarea unei locuinţe cu două camere din fondul A.N.L., precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor în sumă de 900.000 RON pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a acţiunilor abuzive ale statului comunist, reprezentate de demolarea imobilului ce a aparţinut familiei sale.

Prin Sentinţa civilă nr. 7678 din 16 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., iar prin Decizia civilă nr. 751 din 13 februarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat sentinţa civilă atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 5 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a scos cauza de pe rol şi a dispus înaintarea dosarului Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, spre competentă soluţionare.

Prin Sentinţa civilă nr. 294 din 13 iunie 2017, Tribunalul Giurgiu a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., recursul fiind înregistrat pe Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2011*.

În cadrul acestui dosar, la data de 21 iunie 2018, recurentul-reclamant A. a depus o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României ca urmare a încălcării art. 52 din Constituţia României.

2. Hotărârile primei instanţe

Prin Decizia civilă nr. 2121 din 13 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 294 din 13.06.2017 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă în Dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca nefondat.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 21 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul-reclamant A. în Dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca tardiv formulată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei civile nr. 2121 din 13 aprilie 2018, precum şi împotriva încheierii de cameră de consiliu din 21 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, neîntemeiat în drept şi nemotivat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus note scrise, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs.

5. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din data de 6 februarie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii formulării recursului declarat împotriva încheierii atacate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârile recurate, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la recursul declarat de reclamant împotriva Deciziei civile nr. 2121 din 13 aprilie 2018, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs "hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională."

În speţa de faţă, hotărârea atacată cu recurs este pronunţată de o instanţă de recurs, iar conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) din C. proc. civ., are caracter irevocabil.

Recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., va respinge recursul formulat împotriva deciziei civile atacate, ca inadmisibil.

Cu privire la recursul declarat de reclamant împotriva încheierii din 21 septembrie 2018

În cauză, regimul căii de atac este reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia: "(...) încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. (...)"

Încheierea recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 septembrie 2018, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Or, în condiţiile în care încheierea atacată a fost pronunţată la 21.09.2018, iar cererea de recurs a fost depusă prin e-mail la data de 29.10.2018 şi înregistrată la Registratura instanţei de fond la data de 30.10.2018, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii atacate a fost declarat cu nerespectarea termenului de 48 de ore, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva încheierii atacate, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 2121 din 13 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de cameră de consiliu din 21 septembrie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV