Judicial training program after unsatisfactory evaluation: scope of administrative act and statutory preclusion

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Institutul Naţional al Magistraturii a solicitat instanţei anularea Hotărârii nr. 4/19.04.2018 emisă de Consiliului Ştiinţific al INM şi a Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

În susţinerea cererii sale, contestatoarea a prezentat următoarele argumente:

Un prim motiv de nelegalitate al Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, invocat de contestatoare, este faptul că, în stabilirea programului special de formare, au fost nesocotite dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 care prevăd că:

"Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţă profesională şi de performanţă, judecătorii şi procurorii sunt supuşi unei evaluări periodice privind calitatea activităţii, eficienţa, integritatea şi obligaţia de formare profesională continuă, iar în cazul judecătorilor şi procurorilor numiţi în funcţii de conducere, şi modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale".

Al doilea motiv de nelegalitate constă în susţinerea că actul atacat nesocoteşte dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Regulamentul de evaluare care prevăd că:

"(1) În cazul în care judecătorul sau procurorul primeşte calificativul "Satisfăcător" sau "Nesatisfăcător", după rămânerea definitivă a calificativului, comisia de evaluare şi judecătorul sau procurorul evaluat stabilesc, de comun acord, un plan individual de dezvoltare profesională".

De asemenea, susţine că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii îmbracă forma unui abuz de drept în sensul că stabilirea programului special de formare vine în continuarea a 9 ani de presiuni exercitate asupra sa în scopuri străine de activitatea judiciară iar maniera de stabilire a cursurilor şi examenului nesocoteşte principiul inamovibilităţii judecătorilor.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 31 iulie 2018, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat pe calea excepţiei, inadmisibilitatea contestaţiei formulată împotriva Hotărârii nr. 4/19.04.2018 a Consiliului Ştiinţific al INM, iar în ceea ce priveşte contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Institutul Naţional al Magistraturii a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 02 august 2018 prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Referitor la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulată împotriva Hotărârii nr. 4/19.04.2018 a Consiliului Ştiinţific al INM, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa o va admite, pentru considerentele expuse în continuare:

La art. 6 din Hotărârea nr. 4/19.04.2018 a Consiliului Ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii s-a propus spre aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii forma actualizată a Programului special de formare continuă a contestatoarei, conform art. 46 alin. (2) din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2000, disciplinele la care vor fi organizate cursurile, tematica şi bibliografia pentru examenul prevăzut de art. 46 alin. (1) din acelaşi Regulament.

Hotărârea urma să fie înaintată, spre aprobare, Consiliului Superior al Magistraturii.

Instanţa constată că Hotărârea nr. 4/19.04.2018 a Consiliului Ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii nu reprezintă un act administrativ în sensul definiţiei date prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă un act premergător, nefiind de natură a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice.

Or, conform prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, actele şi operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii unui act administrativ, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, pot fi supuse controlului de legalitate numai împreună cu actul final.

În speţă, actul administrativ final ce poate fi contestat este Hotărârea de aprobare a programului de formare profesională astfel că se va respinge ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 4/19.04.2018 a Consiliului Ştiinţific al INM.

2. În ceea ce priveşte contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte apreciază că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea sus-menţionată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat Programul special de formare profesională pentru un judecător care a obţinut calificativul "nesatisfăcător" la evaluarea profesională, ce urmează să fie pus în aplicare pe o perioadă de 3 luni, începând cu 18 iunie 2018.

S-au aprobat disciplinele la care vor fi organizate cursurile: drept civil şi drept procesual civil; CEDO; dreptul Uniunii Europene; etică şi organizare judiciară; comunicare şi dezvoltare personală.

S-au aprobat tematica şi bibliografia pentru examenul prevăzut de art. 46 alin. (1) din Regulamentul de evaluare, în forma cuprinsă în Anexa 1 la Program.

S-a aprobat metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului prevăzut la art. 46 alin. (1) din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007.

Un prim motiv de nelegalitate al Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, invocat de contestatoare, este faptul că, în stabilirea programului special de formare, au fost nesocotite dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 care prevăd că:

"Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţă profesională şi de performanţă, judecătorii şi procurorii sunt supuşi unei evaluări periodice privind calitatea activităţii, eficienţa, integritatea şi obligaţia de formare profesională continuă, iar în cazul judecătorilor şi procurorilor numiţi în funcţii de conducere, şi modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale".

Prevederile legale invocate de contestatoare nu au nici o incidenţă în cauza de faţă, întrucât motivele de nelegalitate învederate privesc, de fapt, modalitatea în care s-a realizat evaluarea profesională a acesteia şi măsurile administrative dispuse de conducerea Curţii de Apel Bucureşti, aspecte ce excedează prezentului litigiu.

Art. 40 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că "Judecătorii sau procurorii nemulţumiţi de calificativul acordat pot face contestaţie la secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la comunicare" astfel că reclamanta avea la dispoziţie această cale procedurală de contestare a calificativului acordat.

Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede că:

"Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

O altă critică constă în susţinerea că Hotărârea contestată nesocoteşte dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Regulamentul de evaluare care prevăd că:

"(1) În cazul în care judecătorul sau procurorul primeşte calificativul "Satisfăcător" sau "Nesatisfăcător", după rămânerea definitivă a calificativului, comisia de evaluare şi judecătorul sau procurorul evaluat stabilesc, de comun acord, un plan individual de dezvoltare profesională".

Nici aceste prevederi legale invocate de contestatoare nu îşi găsesc aplicare în cauza pendinte întrucât se referă tot la procedura de evaluare efectuată de către comisia de evaluare constituită potrivit art. 29 din Regulament or, în prezentul dosar, Hotărârea contestată a fost emisă în aplicarea dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 303/2004 raportate la cele ale art. 45 şi 46 din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007.

Astfel, art. 45 din Regulamentul de evaluare prevede că: "(1) Judecătorii şi procurorii care primesc calificativul "Nesatisfăcător" sunt obligaţi să urmeze, pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni, cursuri organizate de Institutul Naţional al Magistraturii.

(2) Judecătorii şi procurorii care primesc calificativul "Satisfăcător" în urma a două evaluări consecutive sunt obligaţi să urmeze, pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni, cursuri organizate de Institutul Naţional al Magistraturii".

De asemenea, art. 46 din acelaşi Regulament dispune: "(1) Cursurile prevăzute la art. 45 alin. (1) şi (2) se încheie cu susţinerea unui examen, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii.

(2) Disciplinele cursurilor ce vor fi urmate de judecătorii sau procurorii care au primit calificativul "Nesatisfăcător" sau care au primit la două evaluări consecutive calificativul "Satisfăcător" împreună cu tematica, bibliografia şi metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului prevăzut la alin. (1) se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, în funcţie de recomandarea comisiilor de evaluare".

Faptul că reclamanta nu este de acord cu tematica seminariilor la care trebuie să participe nu conduce la concluzia că disciplinele cursurilor au fost stabilite cu încălcarea unor dispoziţii legale sau cu manifestarea unui exces de putere, planul individual la care face referire contestatoare nefiind echivalent cu disciplinele cursurile stabilite potrivit prevederilor legale mai sus citate.

Mai mult, se constată din conţinutul Hotărârii contestate, că, de comun acord cu doamna judecător, urma să fie stabilit calendarul întâlnirilor cu formatorii INM, în fiecare dintre domeniile stabilite de comisia de evaluare, urmând a discuta toate temele cuprinse în tematica şi bibliografia studiate individual, precum şi orice aspecte de interes vizând buna pregătire a examenului final al acestor cursuri speciale.

De asemenea, s-a menţionat în Hotărârea contestată faptul că au fost avute în vedere tematica şi bibliografia aprobate pentru concursul de promovare în funcţii de execuţie pentru curţile de apel, respectiv tematica şi bibliografia aprobate pentru examenul de capacitate, pentru disciplina "Etică şi organizare judiciară" iar stabilirea acestor materii este raţională şi proporţională cu gradul de pregătire profesională al contestatoarei (care este judecător de curte de apel), neavând nici o influenţă asupra principiului inamovibilităţii magistraţilor.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că actul atacat respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare, atât în fapt cât şi în drept, fiind menţionate aspectele avute în vedere în cadrul efectuării operaţiunii de stabilire a tematicii şi bibliografiei, dându-se posibilitatea contestatoarei de a discuta toate temele cuprinse în tematica şi bibliografia studiate individual, precum şi orice aspecte de interes vizând buna pregătire a examenului final al acestor cursuri speciale, cu formatorii INM.

În consecinţă, nu se identifică nicio formă a abuzului de drept, reclamat de contestatoare, alegaţiile referitoare la presiunile exercitate asupra sa neavând nicio legătură cu actul administrativ supus cenzurii instanţei de judecată şi cu legalitatea stabilirii programului de formare profesională.

Faţă de toate considerentele expuse mai sus, se va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 4/19.04.2018 a Consiliului Ştiinţific al INM.

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV