Negative jurisdictional conflict over public sector job postings; consolidation of initial court's competence due to failure to raise material incompetence at first hearing

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 la data de 11.10.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne:

- anularea fişelor de post ale funcţiilor de director al Direcţiei de operaţii şi şef Serviciu I la Serviciul Cooperare Interinstituţională prevăzute la poziţiile nr. 53/a şi 130/a din statul de organizare al Direcţiei Generale Management Operaţional din cadrul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne;

- obligarea Ministerului Afacerilor Interne să refacă fişele de post menţionate anterior astfel încât militarilor din cadrul M.A.I. să le fie permisă participarea la concursurile de ocupare a acestora;

- obligarea Ministerului Afacerilor Interne să refacă fişa de post a funcţiei "director al Direcţiei Operaţii prevăzută la poz. 53/a din statul de organizare al Direcţiei Generale Management Operaţional din cadrul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, astfel încât să fie permisă participarea la concursurile de ocupare a acestora de către persoane care au 3 ani vechime în funcţii de conducere în unităţi din MAI"

- anularea concursurilor organizate în zilele de 27.03.2017 şi 29.03.2017 pentru ocuparea funcţiilor de "director al Direcţiei Operaţii" respectiv "şef serviciu 1 la Serviciul Cooperare Interinstituţională" prevăzute la poziţiile 53/a respectiv 130/a din statul de organizare al Direcţiei Generale Management Operaţional din cadrul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, precum şi a rezultatelor acestora.

La termenul din data de 13.04.2017 reclamantul a depus cerere adiţională prin care a solicitat obligarea Ministerului Afacerilor Interne să aprobe Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ministerului Afacerilor Interne şi să stabilească atribuţiile compartimentelor inclusiv al Direcţiei Generale Management Operaţional conform art. 45 din Legea nr. 90/2001.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 2700 din 08 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a dedus judecăţii aspecte care privesc raporturile de serviciu ale funcţionarului public solicitând anularea/refacerea fişelor de post şi anularea concursurilor pentru ocuparea unor funcţii publice din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Cauza a fost înregistrată la data de 4 iulie 2018 sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, iar la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2018 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

Prin Sentinţa nr. 6006 din 4 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, excepţie invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul în vederea soluţionării conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul a constatat că s-a invocat excepţia de necompetenţă materială la cel de-al doilea termen de judecată cu părţile legal citate, fiind încălcate astfel prevederile art. 130 C. proc. civ.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., incident la momentul introducerii acţiunii:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ.:

"La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând, în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că "În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop".

Textele menţionate sunt expresia intenţiei legiuitorului de a stabili clar aspectul competenţei unei instanţe, nerespectarea termenului procedural de invocare a necompetenţei atrăgând decăderea din dreptul de a pune în discuţie necompetenţa instanţei, respectiv lipsirea instanţei sesizate de posibilitatea invocării necompetenţei cu depăşirea termenului procedural menţionat, cu consecinţa corelativă a consolidării competenţei instanţei iniţial învestite, independent de norma care reglementează competenţa instanţei.

În cauză, dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti de declinare a competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti a intervenit la cel de-al doilea termen de judecată după ce, fără a se invoca excepţia necompetenţei materiale, la primul termen de judecată cu părţile legal citate, a fost amânată cauza pentru a da posibilitate pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să depună întâmpinare la cererea completatoare depusă de reclamantul A., deşi competenţa se stabileşte în funcţie de cererea introductivă de instanţă.

Or, efectul omisiunii de a invoca necompetenţa materială la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate este stabilirea competenţei instanţei iniţial învestite de a soluţiona cererea de chemare în judecată. De lege lata, declinarea competenţei ulterior acestui moment nu mai este cu putinţă, odată depăşit termenul procedural de invocare a necompetenţei, instanţa rămânând competentă să judece, chiar dacă virtual dispoziţia legală incidentă ar fi menţionat competenţa altei instanţe.

În consecinţă, în temeiul art. 135 din C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va soluţiona conflictul de competenţă în sensul stabilirii competenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâtul Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV