Elected official loses revision bid; incompatibility ruling stands as new documents and legal grounds untimely.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea formulată la data de 23.12.2013, sub nr. x/2013, pe rolul Tribunalului Teleorman reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Raportului de evaluare x/11.12.2013, prin care s-a constatat încălcată interdicţia expresă prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, privind incompatibilitatea funcţiei de primar cu cea de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în AG ale societăţilor comerciale de interes local.

Prin Sentinţa civilă nr. 141/26.02.2014 Tribunalul Teleorman, iniţial învestit cu soluţionarea cauzei, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa civilă nr. 1330/29.04.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3795/26.11.2015, a respins recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a formulat o cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, la data de 15.06.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3302 pronunţată în data de 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 1330/29.04.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2013, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate, ca inadmisibilă.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării raportului de evaluare nr. x/11.12.2013.

În cuprinsul motivelor de recurs s-a apreciat că recursul este admisibil, faţă de Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015 pronunţată de Curtea Constituţională, care a modificat Legea nr. 51/2006 la sesizarea Preşedintelui României sub aspectul incompatibilităţii unei persoane care deţinea concomitent calitatea de primar şi de reprezentant într-o societate comercială. Astfel, a apreciat ca fiind evident, pentru identitate de raţionament că şi în cauza dedusă judecăţii se aplică aceeaşi soluţie, respectiv scoaterea sa din starea de incompatibilitate pentru că a făcut parte din consiliul de administraţie a unei societăţi comerciale de interes local înfiinţată de Consiliul Local.

A mai precizat că instanţa de fond s-a asupra pronunţat cererii de revizuire la data de 31.10.2016, în condiţiile în care Agenţia Naţională de Integritate a recunoscut la data de 5 octombrie 2016, modificarea Legii nr. 161/2003, în sensul eliminării unor incompatibilităţi stabilite în cazul aleşilor locali, printre care şi cea prevăzută la art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

În cuprinsul motivării a mai arătat că nu a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea 161/2003, întrucât prin reprezentarea asociatului unic Consiliul Local al Comunei C. în SC B. SRL nu a făcut altceva decât să îndeplinească cu stricteţe atribuţiile stabilite de Consiliul Local, fără a se afla în ipostaza de a influenţa direct deciziile referitoare la activitatea societăţii respective şi a beneficia de un folos material sau de altă natură, ci doar şi-a exercitat atribuţiile conform Legii nr. 215/2003.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate Raportul de evaluare x/11.12.2013 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la momentul depunerii acţiunii, în sensul că funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local.

Prin Sentinţa civilă nr. 1330/29.04.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamant, soluţie menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3795/26.11.2015.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1330/2014, reclamantul a formulat cerere de revizuire invocând în faţa instanţei, la termenul din data de 31.10.2016 prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În prezentul recurs revizuentul a solicitat verificarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât instanţa nu a avut în vedere la pronunţarea hotărârii Decizia Curţii Constituţionale nr. 442 din 10 iunie 2015, modificările legislative aduse Legii nr. 161/2003 şi înscrisul depus de acesta la dosar.

Înainte de a păşi la examinarea legalităţii acestei soluţii prin prisma criticilor formulate în recurs, se impune a se verifica excepţia nulităţii recursului invocată pe cale de întâmpinare şi susţinut în şedinţă publică de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., apreciază că excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare este neîntemeiată, întrucât recurentul - reclamant a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, nefiind incidentă sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

În susţinerea cererii de revizuire au fost invocate doar prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;".

Verificând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că înscrisul la care a făcut referire revizuentul A., este o cerere pe care acesta a formulat-o la data de 11 octombrie 2013, prin care solicita a se "lua act că demisionează din calitatea de reprezentat al Consiliul Local C. în relaţia cu SC B. SRL" şi înregistrată la aceeaşi dată sub nr. x în registrul Primăriei Comunei C., judeţul Teleorman.

Înscrisul se află ataşat la Dosarul de fond nr. x/2013 al Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, care prin Sentinţa nr. 141 din 26 februarie 2014 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, care a pronunţat sentinţa supusă revizuirii.

În acest context nu se poate reţine că înscrisul, la care face referire recurentul este un înscris nou descoperit după darea hotărârii şi, reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, care să atragă incidenţa prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aspect reţinut corect de judecătorul fondului.

De asemenea, Înalta Curte observă că instanţa de fond în mod legal a apreciat că nu pot constitui înscrisuri noi, modificările legislative ale art. 87 alin. (1) lit. f), Legii nr. 161/2003, aşa cum a invocat revizuentul.

Înalta Curte constată că nici în calea de atac promovată, revizuentul nu a probat existenţa unui înscris nou, argumentele aduse nefiind susţinute cu dovezi, iar criticile noi din cuprinsul motivelor de recurs vizează Decizia Curţii Constituţionale nr. 442 din 10 iunie 2015, care nu făcut obiectul cererii de revizuire.

Înalta Curte reţine faptul că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. conform cărora "după ce hotărârea rămâne definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii" nu au format obiectul cererii de revizuire.

Trebuie precizat că recursul priveşte analizarea conformităţii hotărârii de fond cu regulile de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., analiză ce porneşte de la obiectul cererii de chemare în judecată şi motivele de fapt şi de drept expuse de parte reclamantă/revizuentă, astfel încât, o susţinere care nu a fost supusă analizei instanţei de fond, nu poate fi afirmată şi susţinută direct în recurs.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile recurentului - reclamant care atrag incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece din cuprinsul probelor administrate nu a rezultat o altă situaţie de fapt de natură să infirme interpretarea dată de judecătorul fondului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

Respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3302 din 31 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV