Energy supply contract dispute: action dismissed as without object, lower judgment quashed and appeal allowed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 29.12.2015, sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, obligarea pârâtei la soluţionarea cererii privind disputa intervenită cu ocazia derulării Contractelor de furnizare a energiei electrice nr. x/01.01.2013, nr. x/01.11.2014 şi nr. x/G/27.11.2012, încheiate cu B. Braşov.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 718 pronunţată în data de 4 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi a obligat pârâta la soluţionarea cererii privind disputa intervenită cu ocazia derulării Contractelor de furnizare a energiei electrice nr. x/01.01.2013, nr. x/01.11.2014 şi nr. x/G/27.11.2012, încheiate cu B. Braşov.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 718 din 4 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei care, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecând cauza să se respingă cererea de chemare în judecată.

A precizat că sentinţa civilă nu poate fi pusă în aplicare, deoarece contractele de furnizare energie electrică nr. x/01.01.2013, nr. x/01.11.2014 şi nr. x/G/27.11.2012 încheiate între A. SA, în calitate de furnizor de energie electrică şi B. Braşov au încetat la data de 31.12.2015, astfel că nu s-a mai făcut aplicarea clauzei art. 14.8 din contracte.

Totodată a menţionat că, în mod corect şi fără exces de putere, Comisia a stabilit că solicitarea A. SA de soluţionare a disputei nu intră sub incidenţa prevederilor Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea comisiei pentru soluţionarea disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa de energie electrică şi gaze naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 61/2003, motiv pentru care a recomandat părţilor soluţionarea diferendului pe cale amiabilă sau în caz contrar, prin intermediul instanţei de judecată.

În acest context, a apreciat că este evident că sentinţa recurată este nelegală, deoarece în mod eronat judecătorul fondului a reţinut că instituţia pârâtă prin Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa de energie electrică era competentă să soluţioneze disputa, dând o interpretare eronată dispoziţiilor procedurii de schimbare a furnizorului de energie electrică de către clientul final, aprobată prin Ordinul nr. 105/2014 şi Regulament.

A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei şi rejudecând cauza să se respingă acţiunea.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta A. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, urmând a se menţine soluţia atacată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În speţă, intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ, cu o cerere prin care a solicitat obligarea recurentei-pârâte la soluţionarea cererii privind disputa intervenită cu ocazia derulării Contractelor de furnizare a energiei electrice nr. x/01.01.2013, nr. x/01.11.2014 şi nr. x/G/27.11.2012, încheiate cu B. Braşov.

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 94 lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că obiectul cererii, (pretenţia concretă dedusă judecăţii) a fost soluţionată.

În fapt, între B. Braşov şi Societatea A. SA au fost încheiate contractele de furnizare a energiei electrice nr. x/01.01.2013, nr. x/01.11.2014 şi nr. x/G/27.11.2012, cu valabilitate până data de 31.12.2015 şi care conţineau o clauză de compensare în situaţia în care una dintre părţi înţelegea să renunţe la contracte anterior expirării.

În concret, în cauză pretenţia societăţii reclamante a reprezentat perceperea în baza art. 14.8 din contractele de furnizare energie electrică, în calitate de furnizor, a unor compensaţii băneşti urmare cererii formulate de B. Braşov de încetare a contractului la data de 15.09.2015, deşi contractele expirau la 31.12.2015.

Din cuprinsul Procesului-verbal nr. x/05.04.2016 de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, la pct. 9 rezultă că societatea A. SA a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor legale privind schimbarea furnizorului de energie electrică, reţinându-se că:

"Din capturile de ecran ale bazei de date privind clienţii societăţii A. SA rezultă că schimbarea furnizorului, pentru cele 3 locuri de consum ale clientului B. Braşov s-a efectuat în data de 31.12.2015, cu 115 zile întârziere faţă de termenul stabilit de reglementările în vigoare."

Totodată, conform înscrisurilor din dosar şi a precizării făcute în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reprezentantului societăţii reclamante rezultă, că nu a mai fost activat art. 14.8, întrucât contractele au încetat de drept la data de 31.12.2015 cu respectarea clauzelor stipulate în cuprinsul acestora.

Faţă de aceste aspecte reţinute, se constată că excepţia lipsei de obiect este întemeiată, astfel că urmează a fi admis recursul pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, fără a mai fi necesară examinarea motivelor de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate pentru interpretarea greşită a prevederilor legale incidente, respectiv a Procedurii de schimbare a furnizorului de energie electrică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. SA, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva Sentinţei civile nr. 718 din 4 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. SA, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV