Restitution of EU rural development funds for contractual deadline breach: presumed budgetary harm and absence of individualized prejudice requirement

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea formulată la data de 14 iulie 2015 şi înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 5800 din 18 februarie 2015 cu privire la proiectul Creşterea Veniturilor şi Competitivităţii Fermei Vegetale, COD Proiect CI 12011042700001 din 13 ianuarie 2011, anularea titlului de creanţă, menţinerea contractului şi, în consecinţă, aprobarea cererii pentru cea de-a doua tranşă, iar în subsidiar, admiterea contestaţiei, anularea Deciziei şi a titlului de creanţă, menţinerea contractului cu deducerea părţii din contract pentru care nu au fost respectate obligaţiile.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 159/2016 pronunţată în data de 04 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, întrucât faptele au fost greşit reţinute în raport de normele aplicabile.

Recurenta reclamantă a precizat că instanţa de fond a reţinut, urmare nedepunerii cererii pentru a doua tranşă de plată în termen de 30 de luni de la data semnării Contractului de finanţare, că a încălcat prevederile contractuale, astfel că în mod corect au fost emise de către AFIR Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x din 16 decembrie 2014 şi Decizia nr. 5800 din 18 februarie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere inclusiv prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind Normele de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului potrivit cărora "nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi a obţine astfel un avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin".

Recurenta a menţionat că nerespectarea termenului de 30 de zile, prevăzut în contract pentru depunerea cererii privind plata celei de-a doua tranşe, nu poate fi asimilat producerii de prejudicii bugetelor Uniunii Europene şi naţional, ori utilizării necorespunzătoare a primei tranşe primite.

Din actele dosarului s-a putut constata faptul că reclamanta a utilizat conform contractului sumele primite în prima tranşă, achiziţionând un utilaj al cărui preţ a depăşit chiar suma primită, diferenţa de preţ fiind suportată de aceasta personal.

Achiziţionarea celui de-al doilea utilaj nu s-a mai produs tocmai datorită faptului că reclamanta nu a mai beneficiat de tranşa a doua de bani, fiind astfel în imposibilitatea de a respecta şi această obligaţie prevăzută prin contract.

Pârâta AFIR a constatat însă abia la 16 decembrie 2014, după 11 luni de la împlinirea termenului de 3 ani în care se derula contractul, încălcarea de către reclamantă a prevederilor contractuale.

Această încălcare a prevederilor contractuale s-a materializat însă într-un singur fel, anume nedepunerea în termen a cererii de plată pentru tranşa a II-a, nicidecum în utilizarea sumelor primite în tranşa I în alte scopuri decât cele prevăzute în contract. Nu se poate susţine că reclamanta a utilizat necorespunzător sumele acordate, astfel încât să se impună restituirea acestora, atâta vreme cât din sumele primite a fost achiziţionată semănătoarea de păioase necesară derulării proiectului.

Este adevărat că a existat din partea recurentei, la un anumit moment, o atitudine în derularea proiectului care poate fi catalogată ca şi neglijenţă, prin nedepunerea în termen a cererii de plată, însă aceasta s-a datorat în parte unor condiţii obiective (starea de sănătate a reclamantei) şi, în situaţia în care i s-ar fi permis, ar fi procedat ulterior la depunerea acestei cereri, în vederea continuării derulării proiectului.

A apreciat că există posibilitatea ca, în condiţiile în care prima tranşă de bani a fost utilizată conform contractului, proiectul să se deruleze în continuare, urmând să fie sancţionată cu neprimirea tranşei a doua de bani şi să suporte din fondurile personale achiziţia celui de-al doilea utilaj prevăzut în contract.

Recurenta a susţinut că nu se află în situaţia reglementată de art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95 care sancţionează cu restituirea sumelor deja acordate atunci când banii au fost utilizaţi necorespunzător, ceea ce nu este cazul în speţă.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a dispoziţiilor legale incidente în materie şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de recurenta-reclamantă Întreprinderea Individuală A. are ca obiect verificarea legalităţii Deciziei nr. 5800 din 18 februarie 2015 cu privire la proiectul Creşterea Veniturilor şi Competitivităţii Fermei Vegetale, COD Proiect CI 12011042700001 din 13 ianuarie 2011.

Decizia a fost emisă după verificarea constatărilor cuprinse în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 26 noiembrie 2014 privind proiectul CI 12011042700001 din 13 ianuarie 2011 şi înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x din 16 decembrie 2014, respectiv s-a controlat dacă reclamanta a încălcat prevederile art. 4 alin. (4) din contractul de finanţare.

În cadrul deciziei s-a constatat că reclamanta Întreprinderea Individuală A. şi pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit au încheiat Contractul de Finanţare nr. x din data de 13 ianuarie 2011, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului "Creşterea veniturilor şi competitivităţii fermei vegetale aparţinând A., din oraşul Vânju Mare, judeţul Mehedinţi".

Conform Contractului de finanţare, beneficiarul trebuia să depună două cereri de plată, iar prima tranşă de 35.800,80 RON, a fost decontată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit reprezentând 60% din finanţarea nerambursabilă.

Conform prevederilor contractuale, beneficiarul trebuia să depună cererea de plată pentru tranşa a II-a, în maximum 30 de luni de la data semnării Contractului de finanţare, respectiv din data de 13 ianuarie 2011, în data de 13 iulie 2013.

În data de 15 iulie 2013, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a fost informată de către A.F.I.R., prin formularul AP 02 nr. x, despre depăşirea termenului limită de depunere, acordându-i-se încă un termen suplimentar de 15 zile lucrătoare, pentru depunerea cererii de plată, termen în care aceasta nu s-a încadrat.

Aceste aspecte nu au fost contestate de către reclamantă în faţa instanţei de fond şi nici în calea de atac a recursului.

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în calitate de Autoritate Contractantă, a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 26 noiembrie 2014, înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x din 16 decembrie 2014, urmare a încălcării prevederilor contractuale de către beneficiar, pe perioada de valabilitate a acestuia, stabilind că suma totală neeligibilă datorată de beneficiară este de 35.800,80 RON, la care se adaugă penalităţile şi dobânzile prevăzute în contractele economice/acordurile încheiate în conformitate cu procedurile de implementare şi costurile bancare şi accesoriile calculate potrivit prevederilor legale în vigoare.

Înalta Curte constată că actul administrativ emis a fost menţinut prin hotărârea instanţei de fond, care a reţinut existenţa încălcării contractului de finanţare, respectiv a art. 4 alin. (4) din Contractul de finanţare nr. x din 13 ianuarie 2011.

Efectuând propria evaluare în cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, conţinutul actelor administrative contestate, motivele şi criticile din recurs, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este legală sub toate aspectele invocate.

A fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că a interpretat greşit dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului, în sensul că nu orice nerespectare a clauzelor contractuale conduce la aplicarea unei proceduri de sancţionare, ci numai cele care conduc la prejudicierea bugetului Comunităţii Europene, aşa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 66/2011.

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 66/2011 prin neregulă se înţelege "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Nerespectarea termenului contractual de către recurentă, în sensul că societatea nu a formulat în termenul de maximum 30 de luni de la data semnării contractului de finanţare a cererii privind plata celei de-a doua tranşe, respectiv până la data de 13 iulie 2013 şi totodată, nici nu a achiziţionat cel de-al doilea utilaj până la data controlului, respectiv 26 noiembrie 2014, conduce la concluzia existenţei unei nereguli în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte nu poate reţine criticile vizând neexistenţa prejudiciului, având în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în interpretarea acestei noţiuni, potrivit căreia săvârşirea unei abateri în sine are potenţial vătămător la adresa bugetului Uniunii Europene.

În acelaşi sens, clauza contractuală prevăzută de art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanţare, prevede sancţiunea în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, sancţiune constând în încetarea valabilităţii contractului şi restituirea sumelor primite ca finanţare, fără a condiţiona restituirea sumelor de dovedirea unui prejudiciu.

Prin urmare, în mod legal s-a reţinut prin actul administrativ contestat existenţa unei nereguli, criticile aduse hotărârii recurate fiind neîntemeiate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Întreprindere Individuală A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Întreprindere Individuală A. împotriva Sentinţei nr. 159/2016 din 04 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT