Suspension of execution for accessory fiscal penalties: rebuttal of administrative act's legality presumption via pending criminal proceeding and principal debt suspension under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2017 sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov, suspendarea a executării deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 105 din 14 februarie 2017 şi decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 105 din 14 februarie 2017, emise de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 55/2017 pronunţată în data de 20 martie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov şi a dispus suspendarea executării deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 105 din 14 februarie 2017 şi decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 105 din 14 februarie 2017, emise de pârâtă, până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a acestor act.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea cererii de suspendare a actului administrativ ca netemeinică şi nelegală.

A considerat că instanţa de fond a avut în vedere prevederile legale aplicabile în speţă, însă nu a observat că, până la pronunţarea în procedura prealabilă, respectiv de către o instanţă de judecată investită cu anularea actului administrativ-fiscal, aceasta se presupune că a fost legal şi corect emis în sarcina reclamantei.

Consideră că cererea este neîntemeiată, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat subliniază faptul că, atât timp cât actul administrativ-fiscal se bucură, prin efectul legii, de prezumţia de legalitate până la o eventuală anulare de către o instanţă judecătorească obligaţiile stabilite în sarcina reclamantei reprezintă creanţe certe, lichide şi exigibile.

Recurenta-pârâtă a subliniat faptul că nu s-a dovedit existenţa pagubei iminente, în condiţiile în care nu au fost depuse la dosar înscrisuri concludente din care să rezulte un eventual dezechilibru ca urmare a plăţilor obligaţiilor fiscale stabilite în baza deciziilor de impunere.

Totodată s-a susţinut că simpla executare a unui act administrativ nu produce prin ea însăşi o pagubă, fiind necesară ca iminenţa producerii acesteia să fie dovedită de către reclamantă, iar înscrisurile depuse nu sunt suficiente pentru a determina instanţa să admită cererea de suspendare.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond (...)".

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

În speţă, prima instanţă a admis cererea reclamantei, apreciind, în esenţă, că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi urm. din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 105 din 14 februarie 2017 şi decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 105 din 14 februarie 2017, până la pronunţarea instanţei de fond.

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, există o aparentă contradicţie între raţionamentul juridic expus de organul fiscal şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei referitoare la sumele stabilite cu titlu de obligaţii de plată accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare, dobânzi şi penalităţi de întârziere, întrucât datoria principală este suspendată.

Totodată, se constată că prin Decizia nr. 235 din 14 iulie 2017 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor s-a decis suspendarea soluţionării contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x din 22 decembrie 2016 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 105 din 14 februarie 2017, precum şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 105 din 14 februarie 2017.

Urmare a rămânerii definitive a Rechizitoriului emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. în Dosarul nr. x/2011 (prin care s-a dispus clasare a cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală) prin încheierea pronunţată în data de 10 octombrie 2018 de Tribunalul Bucureşti, urmează a fi reluată procedura de soluţionare a contestaţiei.

Acestea constituie indicii temeinice, de natură să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Condiţia existenţei unui caz bine justificat este realizată şi raportat la complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condiţiilor legale şi a împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actului administrativ contestat, iar condiţia referitoare la prejudiciu şi la iminenţa producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ contestat, cu consecinţa imediată şi directă a afectării activităţii intimatei, raportat la cuantumul sumei imputate în sumă de 3.345.489 RON.

Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecinţe grave în ce-l priveşte, se poate adresa instanţei pentru a obţine suspendarea executării actului.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată legalitatea hotărârii primei instanţei, astfel că aceasta va fi menţinută, iar recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva Sentinţei nr. 55/2017 din 20 martie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT