Suspension of enforcement of tax assessment due to imminent damage and rebuttal of presumption of legality
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the tax authority, thereby upholding the first-instance judgment that ordered the suspension of enforcement for a tax assessment decision. The dispute concerned a request to suspend the execution of a unilateral administrative fiscal act imposing additional primary tax liabilities and accessory obligations (penalties and interest) totaling approximately 5.3 million RON on a limited liability company. The taxpayer argued that the suspension was necessary to prevent imminent damage, claiming it was the sole supplier of rolling stock material to a railway operator, while the tax authority contended that the presumption of legality of the administrative act was not rebutted and no imminent harm was proven. The Supreme Court held that the conditions for suspension under Article 14 of Law No. 554/2004 were met, finding that a "well-justified case" existed due to apparent contradictions in the tax authority's reasoning regarding accessory liabilities and the complex nature of the underlying case, which was linked to a criminal investigation for tax evasion that had been ultimately dismissed. The Court determined that the potential immediate enforcement of the large sum would directly affect the company's activity, outweighing the presumption of legality and justifying the provisional protective measure.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 496 C. proc. civ; Suspension of enforcement of tax assessment due to imminent damage and rebuttal of presumption of legality: The dispute concerned a request to suspend the execution of a unilateral administrative fiscal act imposing additional primary tax liabilities and accessory obligations (penalties and interest) totaling approximately 5.3 million RON on a limited liability company. The taxpayer argued that the suspension was necessary to prevent imminent damage, claiming it was the sole supplier of rolling stock material to a railway operator, while the tax authority contended that the presumption of legality of the administrative act was not rebutted and no imminent harm was proven. The Supreme Court held that the conditions for suspension under Article 14 of Law No. 554/2004 were met, finding that a "well-justified case" existed due to apparent contradictions in the tax authority's reasoning regarding accessory liabilities and the complex nature of the underlying case, which was linked to a criminal investigation for tax evasion that had been ultimately dismissed. The Court determined that the potential immediate enforcement of the large sum would directly affect the company's activity, outweighing the presumption of legality and justifying the provisional protective measure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia pentru contribuabili mijlocii constituită la nivelul regiunii Braşov - Serviciul de inspecţie fiscală contribuabili mijlocii Braşov suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x din 22 decembrie 2016. emisă de pârâta D.G.R.F.P. Braşov - Administraţia pentru contribuabili mijlocii constituită la nivelul regiunii Braşov - Serviciul de inspecţie fiscală contribuabili mijlocii privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 23/2017 pronunţată în data de 01 februarie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 22 decembrie 2016 emisă de pârâta A.N.A.F - D.G.R.F.P. - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Braşov - Serviciul de Inspecţie Fiscală Contribuabili Mijlocii până la pronunţarea instanţei de fond.
3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea cererii de suspendare a actului administrativ-fiscal.
A considerat că instanţa de fond a avut în vedere prevederile legale aplicabile în speţă, însă nu a observat că, până la pronunţarea în procedura prealabilă, respectiv de către o instanţă de judecată învestită cu anularea actului administrativ-fiscal, aceasta se presupune că a fost legal şi corect emis în sarcina reclamantei.
Mai mult, judecătorul fondului nu a avut în vedere cuantumul obligaţiilor suplimentare stabilit de către organele de inspecţie fiscală şi faptul că procedura necontencioasă nu era finalizată, respectiv nu era emisă decizie de către organul de soluţionare a contestaţiilor competent.
S-a mai arătat că prin actul administrativ-fiscal a cărui suspendare s-a solicitat, organele fiscale au stabilit obligaţii fiscale de plata accesorii.
Recurenta a subliniat faptul că nu s-a dovedit existenţa pagubei iminente, iar împrejurarea că reclamanta este singura societate furnizor de material rulant al SC B. SRL - operator de transport feroviar şi a societăţii C. SA ca urmare a blocării activităţii acesteia, nefiind în măsură să conducă la constatarea îndeplinirii cazului bine justificat.
Totodată s-a susţinut că simpla executare a unui act administrativ nu produce prin ea însăşi o pagubă, fiind necesară ca iminenţa producerii acesteia să fie dovedită de către reclamantă, iar înscrisurile depuse nu sunt suficiente pentru a determina instanţa să admită cererea de suspendare.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond (...)".
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
În speţă, prima instanţă a admis cererea reclamantei, apreciind, în esenţă, că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi urm. din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x din 22 decembrie 2016 emisă de pârâta D.G.R.F.P. Braşov - Administraţia pentru contribuabili mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov - Serviciul de inspecţie fiscală contribuabili mijlocii privind obligaţiile fiscale principale până la pronunţarea instanţei de fond.
Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, există o aparentă contradicţie între raţionamentul juridic expus de organul fiscal şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei referitoare la sumele stabilite cu titlu de obligaţii de plată accesorii.
Totodată, se constată că prin Decizia nr. 235 din 14 iulie 2017 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor s-a decis suspendarea soluţionării contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x din 22 decembrie 2016 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 105 din 14 februarie 2017, precum şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 105 din 14 februarie 2017.
Urmare a rămânerii definitive a Rechizitoriului emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. în Dosarul nr. x/2011 (prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală) prin încheierea pronunţată în data de 10 octombrie 2018 de Tribunalul Bucureşti, urmează a fi reluată procedura de soluţionare a contestaţiei.
Acestea constituie indicii temeinice, de natură să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Condiţia existenţei unui caz bine justificat este realizată şi raportat la complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condiţiilor legale şi a împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actului administrativ contestat, iar condiţia referitoare la prejudiciu şi la iminenţa producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ contestat, cu consecinţa imediată şi directă a afectării activităţii intimatei, raportat la cuantumul sumei imputate în sumă de 5.330.591 RON.
Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecinţe grave în ce-l priveşte, se poate adresa instanţei pentru a obţine suspendarea executării actului.
În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată legalitatea hotărârii primei instanţei, astfel că aceasta va fi menţinută, iar recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov - Serviciul de Inspecţie Fiscală Contribuabili Mijlocii, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov - Serviciul de Inspecţie Fiscală Contribuabili Mijlocii, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva Sentinţei nr. 23/2017 din 01 februarie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2019.
Procesat de GGC - CT