Automatic cessation of administrative act suspension for failure to file annulment action within statutory deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 05 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11 noiembrie 2016, încheiat la data de 10 noiembrie 2016 privind cererea de sprijin nr. x din 26 august 2010, până la data pronunţării instanţei de fond.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 157/2017 pronunţată în data de 09 martie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 noiembrie 2016 până la soluţionarea pe fond a cauzei.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea cererii de suspendare.

În cuprinsul motivelor de recurs, după prezentarea unui scurt istoric, pârâta a susţinut că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât cererea de suspendare nu îndeplinea condiţiile stabilite prin lege, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

A precizat că a fost obligată să recupereze sumele plătite, având în vedere că reclamanta a încălcat prevederile O.U.G. nr. 66/2011, aspect ce rezultă din faptul că suprafaţa de 65,08 ha a fost compromisă şi abandonată, întrucât societatea nu a aplicat tehnologia de cultivare a viţei-de-vie şi bunele practici agricole şi de mediu.

Totodată, principiul legalităţii actelor administrative presupune ca toate deciziile autorităţilor administrative să se întemeieze pe lege, în cauză Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11 noiembrie 2016 fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

A mai precizat că în speţă condiţia cazului bine justificat, astfel cum este ea definită de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită, întrucât nu rezultă din actele dosarului împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalităţii actului.

În finalul susţinerilor sale a precizat că, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalent cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta SC A. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, urmând a se menţine soluţia atacată.

La data de 06 iulie 2017, recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a depus la dosar răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat, ca o chestiune prealabilă, dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamanta nu a formulat, în termen de 60 de zile o acţiune privind anularea actului administrativ fiscal nr. x/2016.

Pe fondul recursului, a solicitat a se constata că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de chemare în judecată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nici o formalitate".

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

În speţă, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi urm. din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 noiembrie 2016 întocmit de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, până la soluţionarea pe fond a cauzei, invocând în drept, prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin procesul-verbal sus-menţionat a fost stabilit în sarcina intimatei-reclamante un debit în cuantum de 1.356.445,84 RON, reţinându-se că pe suprafaţa de 65,08 ha de plantaţie, procentul de goluri este de peste 50%, că nu a fost efectuată nici o lucrare de întreţinere a solului atât între rânduri, cât şi între plante pe rând, că plantaţia prezintă un grad foarte mare de îmburuienare, înălţimea buruienilor înflorite depăşind 50 cm. De asemenea, s-a constatat că, la data controlului, plantaţia de viţă-de-vie înfiinţată în anul 2011 este compromisă ireversibil, fiind abandonată, impunându-se recuperarea sumelor plătite.

În ceea ce priveşte chestiunea prealabilă invocată de către recurenta-pârâtă referitor la încetarea de drept a suspendării executării actului administrativ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine următoarele:

Termenul de 60 de zile începe să curgă de la data pronunţării hotărârii prin care prima instanţă a dispus suspendarea executării actului administrativ, această interpretare fiind în spiritul raţiunii pentru care legiuitorul a prevăzut încetarea de drept a suspendării.

În sprijinul acestei interpretări, Înalta Curte are în vedere inclusiv jurisprudenţa Curţii Constituţionale care, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, a statuat prin Decizia nr. 350 din 24 aprilie 2012 publicată în M. Of. nr. 414/21.06.2012, faptul că "teza a doua a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat obligaţia persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acţiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluţionarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept şi fără nici o formalitate".

În cauza dedusă judecăţii, hotărârea primei instanţe prin care s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 noiembrie 2016 a fost pronunţată la data de 9 martie 2017 şi a fost comunicată reclamantei la data de 22 martie 2017, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar fond.

În consecinţă, pentru a se evita încetarea de drept a suspendării executării, reclamanta avea obligaţia de a respecta termenul de 60 de zile în vederea introducerii acţiunii în anulare a respectivului act administrativ, calculat de la data comunicării hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea, acesta fiind momentul obiectiv de când s-a luat cunoştinţă în mod efectiv despre măsura suspendării.

Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a introdus acţiunea în anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 noiembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 30 august 2017, astfel cum rezultă din evidenţa ECRIS, depăşindu-se termenul de 60 de zile calculat de la data comunicării hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării efectelor actului administrativ (22 martie 2017) astfel că a intervenit de drept încetarea măsurii suspendării potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiţii, urmează a fi admis recursul pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, fără a mai fi necesară examinarea motivelor de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate pentru neîndeplinirea, în mod cumulativ, a condiţiilor prevăzute art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi cu art. 14 şi 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva Sentinţei nr. 157/2017 din 09 martie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT