Tax assessment stay execution voided for loss of interest after merits resolution

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 31 martie 2017 a Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituite la nivelul Regiunii Cluj, până la soluţionarea pe fond a acţiunii având ca obiect anularea deciziei de impunere menţionate şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 226/2017 din 16 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Cluj, privind Decizia de impunere nr. x din 31 martie 2017.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi, rejudecând cauza, să se admită cererea de suspendare a executării actului administrativ până la soluţionarea pe fond a acţiunii în contencios fiscal.

Recurenta reclamantă a prezentat un scurt istoric prin care a arătat faptul că societatea a făcut obiectul unei investigaţii fiscale, la finalul căreia s-au stabilit în sarcina obligaţii de plată de aproximativ 3 milioane de euro, avându-se în vedere doar comportamentul partenerilor comerciali.

În cuprinsul motivelor de recurs s-a arătat că judecătorul fondului în mod nelegal a respins cererea de suspendare a actului administrativ, motivat de faptul că nu ar fi fost îndeplinită condiţia prevenirii unei pagube iminente, întrucât a depus, la dosarul cauzei, în şedinţa publică din data de 16 iunie 2017 somaţia şi titlul executoriu, în confirmarea susţinerilor sale privind realitatea şi iminenţa executării silite.

Reiterează în faţa Înaltei Curţi, susţinerile făcute în faţa instanţei de fond, respectiv faptul că punerea în executare a deciziei de impunere, cu o valoare de peste 13 milioane RON, ar pune societatea în imposibilitatea de a-şi onora obligaţiile din contractele de muncă încheiate cu angajaţii societăţii, existând premisele serioase ca cei 336 de salariaţi să trebuiască să fie concediaţi. Totodată, societatea are obligaţii de plată importante din creditul pe termen lung cu B. în valoare de 9.415.960 RON şi cu C. în valoare de 5.288.000 euro.

A mai susţinut că societatea este un bun contribuabil, fără datorii la bugetul de stat sau bugetul Fondului pentru Mediu şi cu toate obligaţiile fiscale plătite la zi.

4. Apărări formulate în cauză

La data de 23 ianuarie 2019 recurenta-reclamantă A. SRL a solicitat, având în vedere admiterea acţiunii pe fond prin Sentinţa nr. 213/2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv să se admită recursului şi casând sentinţa să se admită cererea de suspendare până la soluţionarea definitivă a cauzei pe fond.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă A. SRL a mai depus la dosar note de şedinţă suplimentare, înscrisuri.

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a depus întâmpinare, prin care fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate excepţia invocată în cauză, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanta A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a Deciziei de impunere nr. x din 31 martie 2017 a Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituite la nivelul Regiunii Cluj.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale menţionate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, numai până la data pronunţării instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ în discuţie.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, reţinând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înainte de a păşi la examinarea legalităţii acestei soluţii prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii şi al temeiului de drept invocat, subzistă condiţia interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 din acelaşi cod. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie, necesară nu numai în momentul declanşării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentei-reclamante viza reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, fondul acţiunii în anulare a fost soluţionat, prin Sentinţa civilă nr. 213/2018 din 14 septembrie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, dispunând următoarele:

"Admite acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

Anulează pct. 1 din decizia de soluţionare a contestaţiei fiscale nr. 391 din 26 octombrie 2017 emisă de pârâta de rândul 2.

Anulează parţial decizia de impunere nr. x din 31 martie 2017 emisă de pârâta de rândul 1 respectiv pentru suma de 13.525.277 RON.

Obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantei suma de 58.352,56 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge cererea pentru cheltuielile de judecată în ceea ce priveşte suma de 10.829 RON onorariu expert asistent şi 50 RON taxă judiciară de timbru."

Cum măsura suspendării executării reglementată de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la soluţionarea fondului în primă instanţă, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curţii de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs vizând nelegalitatea sentinţei pronunţate de către instanţa de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 226/2017 din 16 iunie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT