Suspension of public procurement financial correction lost due to lack of interest after final annulment decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. SA a formulat cerere de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 02 noiembrie 2016, înregistrată la A. SA sub nr. x din 04 noiembrie 2016, încheiată la data de 26 octombrie 2016, prin care i s-a stabilit societăţii o corecţie financiară în sumă de 1.390.996,91 RON, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 103/2017 din 14 februarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 10000 RON achitată cu recipisa de consemnare nr. x din data de 6 februarie 2017.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Societatea A. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi pe fond admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Recurenta reclamantă a precizat că motivele pe care se întemeiază nota de constatare contravin dispoziţiilor legale în vigoare în materia achiziţiilor publice, circumstanţele prezentate creând o îndoială serioasă asupra actului administrativ.

A susţinut că dispoziţiile Instrucţiunii nr. 1/2016, prin care s-a reglementat pragul valoric ca reper pentru încadrarea ca modificare substanţială la nivelul sumei reprezentând "procentul de diverse şi neprevăzute" adaugă în mod nepermis la dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 şi ale H.G. nr. 925/2006, acte normative cu forţă superioară.

Mai mult a subliniat faptul că Nota de constatare este fundamentată în totalitate pe Instrucţiunea nr. 1/2016, deşi neregula constatată este anterioară acesteia. Practic prin instrucţiune a fost reglementat pragul valoric ca reper pentru încadrarea modificării ca fiind substanţială, iar autoritatea a aplicat-o inclusiv contractelor în derulare încălcând principiul neretroactivităţii.

Totodată, a susţinut, că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material, ignorând criticile aduse de societate notei de constatare, aspectele invocate încadrându-se în categoria "cazurilor justificate" prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea 554/2004.

Referitor la paguba iminentă, a doua condiţie de admisibilitate a cererii de suspendarea actului administrativ a apreciat că şi aceasta a fost îndeplinită, fiind evident faptul că, suma de 1.390.996,91 RON, calculată drept corecţie financiară este însemnată, motiv pentru care, în cazul punerii în executare a titlului de creanţă prin mijloace specific procedurii de executare, ar putea crea grave perturbări în funcţionarea instituţiei, A. SA fiind o societate pe acţiuni, cu acţionari - unităţi administrativ-teritoriale, cu bugetul societăţii deja adoptat şi având numeroase proiecte de investiţii în derulare, iar resursele financiare în scădere.

A mai precizat că, societatea-recurentă este singurul operator regional al serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare din judeţul Mehedinţi, cu capitalul social total şi vărsat în sumă de 115.337,5 RON.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, întrucât motivele invocate nu se pot încadra în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate excepţia invocată în cauză, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanta A. SA a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 02 noiembrie 2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale menţionate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, numai până la data pronunţării instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ în discuţie.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, reţinând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înainte de a păşi la examinarea legalităţii acestei soluţii prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune a se verifica excepţia nulităţii recursului invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât şi dacă, în raport cu obiectul cererii şi al temeiului de drept invocat, subzistă condiţia interesului în promovarea căii de atac.

Înalta Curte constată că, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., se apreciază că excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene neîntemeiată, întrucât recurenta-reclamantă a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes o constată a fi întemeiată, potrivit următoarelor considerente:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 din acelaşi cod. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie, necesară nu numai în momentul declanşării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentei-reclamante viza reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, fondul acţiunii în anulare a fost soluţionat, prin Sentinţa civilă nr. 15/2018 din 16 ianuarie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, dispunând următoarele:

"Respinge acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin reprezentant legal viceprim-ministru, având ca obiect contestaţie act administrativ."

Cum măsura suspendării executării reglementată de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la soluţionarea fondului în primă instanţă, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curţii de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs vizând nelegalitatea sentinţei pronunţate de către instanţa de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene şi va respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SA ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene.

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SA împotriva Sentinţei nr. 103/2017 din 14 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT