Joint liability suspension appeal moot once annulment finally decided; appeal dismissed for lack of interest.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa - Serviciul de colectare şi executare silită persoane juridice, suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 102.808 din 18 noiembrie 2016, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 705 din 2 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 102.808 din 18 noiembrie 2016, formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa - Serviciul de colectare şi executare silită persoane juridice, ca nefondată şi a dispus restituirea către reclamantă a cauţiunii în valoare de 36.687,08 RON, consemnate cu recipisa seria x nr. x din 06 ianuarie 2017.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. SA criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi pe fond admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi/sau nu cuprinde motivarea asupra unor aspecte deduse judecăţii aspecte care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta reclamantă a precizat că în mod contradictoriu, deşi deţinea toate elementele probatorii atestând inexistenţa creanţei pretinse de către intimata-pârâtă, instanţa de fond a statuat că nu poate interpreta norme juridice.

Totodată, a susţinut, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ şi nu a avut în vedere faptul că reclamanta a dovedit condiţia producerii unei pagube iminente, în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică emitentă.

A mai susţinut recurenta că a dovedit şi existenţa cazului bine justificat, întrucât din înscrisurile depuse au rezultat clar împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate excepţia invocată în cauză, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 102.808 din 18 noiembrie 2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale menţionate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, numai până la data pronunţării instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ în discuţie.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, reţinând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înainte de a păşi la examinarea legalităţii acestei soluţii prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii şi al temeiului de drept invocat, subzistă condiţia interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 din acelaşi cod. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie, necesară nu numai în momentul declanşării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentului-reclamant viza reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, fondul acţiunii în anulare a fost soluţionat, prin Sentinţa civilă nr. 337 din 2 februarie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti dispunând următoarele:

"Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice şi ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa - Serviciul Colectare şi executare silită persoane juridice, ca nefondată.

Respinge cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenientul SC B. SA (în insolvenţă), cu sediul social în Slobozia, Tarlaua 327/4, parcela x, judeţul Ialomiţa, ca nefondată."

Cum măsura suspendării executării reglementată de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la soluţionarea fondului în primă instanţă, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curţii de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs vizând nelegalitatea sentinţei pronunţate de către instanţa de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva Sentinţei nr. 705 din 02 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT