Appeal over tax suspension dismissed as moot after merits ruling; suspension lapsed with first-instance judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 19 octombrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 30 aprilie 2015, reclamantul A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Ploieşti - Serviciul Public Finanţe Locale suspendarea executării Deciziei ele impunere nr. x din 5 octombrie 2016 şi a Raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 30 septembrie 2016 până la soluţionarea de către instanţa de fond a unei acţiuni în anularea acestor acte administrative fiscale.

La termenul din 16 decembrie 2016 reclamanta a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 29 noiembrie 2016 şi a Raportului de inspecţie fiscală din 30 septembrie 2016, până la soluţionarea de către instanţa de fond a acţiunii în anularea actelor administrative fiscale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 4184 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat admisibilitatea formulării cererii modificatoare, a admis în parte cererea de suspendare formulată de către reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Municipiul Ploieşti - Serviciul Public Finanţe Locale, a suspendat executarea deciziei de impunere nr. x din 29 noiembrie 2016 până la pronunţarea instanţei de fond, a respins cererea de suspendare a executării raportului de inspecţie fiscală din 30 septembrie 2016, ca neîntemeiată şi a luat act că reclamanta solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Municipiul Ploieşti - Serviciul Public Finanţe Locale criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.

În motivarea recursului, autoritatea pârâtă a arătat că judecătorul fondului a admis în mod greşit cererea modificatoare, respectiv cererea prin care reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 29 noiembrie 2016, întrucât era o cerere nouă, vizând un alt act administrativ.

Recurenta pârâtă a precizat că reclamanta A. SA nu a respectat una dintre condiţiile privind reevaluarea activelor imobilizate existente în patrimoniul acesteia, în sensul neefectuării reevaluării tuturor elementelor patrimoniale.

Totodată, a susţinut, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ şi nu a avut în vedere faptul că reclamantul, nu a dovedit condiţia producerii unei pagube iminente, în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică emitentă.

A mai susţinut recurentul că reclamantul nu a dovedit nici existenţa cazului bine justificat, întrucât din înscrisurile depuse nu au rezultat împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. SA a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate excepţia invocată în cauză, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanta A. SA a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a Deciziei impunere nr. x din 5 octombrie 2016, Deciziei de impunere nr. x din 29 noiembrie 2016 şi a Raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 30 septembrie 2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale menţionate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, în temeiul art. 14, până la data pronunţării instanţei de fond asupra acţiunii în anulare a actelor administrative în discuţie.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ, reţinând că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înainte de a păşi la examinarea legalităţii acestei soluţii prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii şi al temeiului de drept invocat, subzistă condiţia interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 din acelaşi cod. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie, necesară nu numai în momentul declanşării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentului-pârât viza reformarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, fondul acţiunii în anulare a fost soluţionat, prin Sentinţa civilă nr. 3741 din 16 octombrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti dispunând următoarele:

"Admite acţiunea formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Ploieşti - Serviciul Public Finanţele Locale.

Anulează în parte Decizia de impunere nr. x din 29 noiembrie 2016 şi Decizia nr. 312 din 29 noiembrie 2016, precum şi în integralitate Decizia nr. 158 din 01 februarie 2017, emise de pârâtă cu privire la obligaţiile fiscale suplimentare aferente impozitului pe clădiri stabilite în sarcina reclamantei pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 30 iunie 2016, în cuantum de 35.893.825 RON reprezentând impozit pe clădiri şi accesoriile aferente acestuia în cuantum de 22.151.015 RON şi înlătură obligaţiile fiscale stabilite astfel în sarcina reclamantei prin deciziile atacate.

Obligă pârâta la emiterea în favoarea reclamantei a unei Decizii de nemodificare a bazei de impozitare în privinţa obligaţiei fiscale constând în impozitul pe clădiri aferente perioadei fiscale 01 ianuarie 2011 - 30 iunie 2016 ca urmare a neconstatării unor diferenţe ale bazelor de impozitare şi, respectiv, de obligaţii fiscale principale şi accesorii în sarcina reclamantei pentru acest impozit pe clădiri în perioada menţionată, calculat pentru aceeaşi perioadă fiscală şi achitat de reclamantă în funcţie de cota de impozitare standard aplicabilă."

Cum măsura suspendării executării reglementată de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la soluţionarea fondului în primă instanţă, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curţii de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs referitoare la neîndeplinirea cerinţelor legale pentru suspendarea executării actelor administrative. De altfel, acest aspect a fost confirmat şi de reprezentanta recurentului în şedinţa publică de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Ploieşti - Serviciul Public Finanţe Locale împotriva Sentinţei civile nr. 4184 din 21 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT