Proportionality of gender-based quota in military recruitment admissions under EU equal treatment directives
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Ministry of National Defense, thereby upholding the lower court's decision that validated the National Council for Combating Discrimination's finding of gender-based discrimination. The dispute centered on the Ministry's practice of allocating a significantly smaller number of admission slots for female candidates at military educational institutions compared to male candidates for the 2014-2015 academic year, which the Council had previously sanctioned with a warning and a recommendation to respect equality principles. The Ministry argued that the differential allocation was a legitimate, proportionate measure justified by the specific physical requirements of certain military specialties and aimed at progressively increasing female representation, citing EU Directives on equal treatment. However, the court held that the Ministry failed to meet its burden of proof under Article 14(2) of Directive 2006/54/CE and Article 6(5)(c) of Law 202/2002, as it did not provide concrete evidence demonstrating the proportionality of the measures for specific specializations or the necessity of the exclusion based on anatomical differences, rendering the appeal unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 6 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 202/2002, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Proportionality of gender-based quota in military recruitment admissions under EU equal treatment directives: Or, pentru toate considerente expuse Ministerul Apărării Naţionale a apreciat că măsura segregării pe criterii de sex a numărului de locuri scos la instituţiile militare de învăţământ şi alocarea, la anumite specialităţi, unui număr mai mare de locuri persoanelor de sex masculin reprezintă o măsură legală şi proporţională, reprezentând o diferenţiere de tratament acceptată în sensul dispoziţiilor art. 6 alin. (5) lit. c) şi art. 9 alin. (2) din Legea 202/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării anularea Hotărârii nr. 568/08.10.2014 emisă de Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În cauză au fost introduse, în calitate de intervenienţi, cele 17 organizaţii neguvernamentale care au sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 4184 pronunţată în data de 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi cu terţii intervenienţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q.
3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În cuprinsul motivelor de recurs s-au arătat următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1090/01.04.2016, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Directiva 2005/54/CE (prevedere transpusă la art. 6 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi).
În opinia instanţei, segregarea pe criterii de sex a numărului de locuri scos la instituţiile militare de învăţământ şi alocarea, la anumite specialităţi, unui număr mai mare de locuri persoanelor de sex masculin, reprezintă o măsură legitimă, însă Ministerul Apărării Naţionale nu a făcut dovada îndeplinirii proporţionalităţii acesteia.
Instituţia militară consideră netemeinică şi nelegală soluţia pronunţată de instanţa de fond, măsura adoptată respectând principiul proporţionalităţii.
Scoaterea la concurs a unui număr de locuri diferenţiat pentru femei şi bărbaţi a fost gândită astfel încât să asigure accesul, progresiv, persoanelor de sex feminin în instituţiile de învăţământ militar, măsură însoţită şi de stabilirea unor bareme diferenţiate la probele de selecţie, care să încurajeze şi nu să limiteze accesul acestora. Astfel, în timp, numărul de locuri alocat persoanelor de sex feminin a crescut progresiv, ajungând ca în perioada 2001 - 2004 să nu existe locuri separate pentru femei şi bărbaţi. În timp, pentru anumite arme/specialităţi militare care nu presupun diferenţe semnificative în ceea ce priveşte solicitările specifice posturilor şi riscurilor asociate, precum serviciile "Medical", "Justiţie militară", "Aviaţie nenaviganţi", "Meteorolog", "Controlor trafic aerian", "Administraţie publică", "Comunicaţii", locurile scoase la concurs nu au mai fost diferenţiate.
În ceea ce priveşte numărul de locuri alocat de Ministerul Apărării Naţionale la instituţiile militare de învăţământ cu referire la segregarea locurilor după criteriului sexului, a solicitat a se avea să aveţi în vedere situaţia de fapt reală, aşa cum rezultă aceasta pe site-ul oficial al structurii de specialitate pentru perioada 2016 - 2017.
Conform datelor oficiale prezentate pe acest site, din analiza Planului de şcolarizare în unităţile/instituţiile de învăţământ în anul şcolar/universitar 2016 - 2017 rezultă că pentru această perioadă Ministerul Apărării Naţionale a alocat instituţiilor militare de învăţământ un număr total de 585 de locuri, dintre care pentru 237 de locuri pot opta şi persoanele de sex feminin, rezultând astfel un procent de 40,51% din totalul locurilor alocate, un procent de aproximativ 5 ori mai mare decât procentul obţinut prin raportarea numărului total de cadre militare de sex feminin la totalul cadrelor militare care sunt încadrate în instituţia militară.
Dintr-o altă perspectivă, în analiza legalităţii şi proporţionalităţii măsurii a apreciat că trebuie analizate şi condiţiile de admitere în instituţiile de învăţământ privite prin raportare la probele fizice care trebuie parcurse de candidaţi. Astfel, în baza Normelor privind testarea nivelului capacităţii motrice a candidaţilor recrutaţi pentru profesia militară, testarea nivelului capacităţii motrice a candidaţilor recrutaţi pentru profesia militară cuprinde două probe la care, din totalul locurilor, atât baremele minimale ce trebuie îndeplinite, cât şi tipul probei, sunt diferenţiate prin raportare la sexul candidatului şi capacităţile anatomice.
Or, pentru toate considerente expuse Ministerul Apărării Naţionale a apreciat că măsura segregării pe criterii de sex a numărului de locuri scos la instituţiile militare de învăţământ şi alocarea, la anumite specialităţi, unui număr mai mare de locuri persoanelor de sex masculin reprezintă o măsură legală şi proporţională, reprezentând o diferenţiere de tratament acceptată în sensul dispoziţiilor art. 6 alin. (5) lit. c) şi art. 9 alin. (2) din Legea 202/2002.
În sprijinul stabilirii într-un mod diferenţiat a locurilor în cadrul ofertei educaţionale în instituţiile militare de învăţământ vine şi prevederea alin. (18) din preambulul Directivei Consiliului Europei nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.
De asemenea, a precizat că problematica în discuţie se regăseşte abordată şi în cadrul Directivei Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene nr. 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului şanselor egale şi al egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în materie de încadrare în muncă şi de muncă.
În concluzie, având în vedere toate considerente expuse, Ministerul Apărării Naţionale solicită instanţei de control judiciar admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar, pe fondul cauzei, admiterea acţiunii şi anularea Hotărârii nr. 568/08.10.2014 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata-intervenientă Centrul de Dezvoltare Curriculară şi de Studii de Gen - FILIA a depus întâmpinare, în cuprinsul căruia a solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil, susţinerile recurentului neîncadrându-se în temeiul de drept invocat, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Controlul judiciar declanşat de recurentul-reclamant Ministerul Apărării Naţionale are ca obiect verificarea legalităţii Hotărârii nr. 568/08.10.2014 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale.
Înalta Curte constată că în data de 25.03.2014, un număr de 17 organizaţii neguvernamentale au depus la Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) o petiţie împotriva Ministerului Apărării Naţionale, în legătură cu segregarea pe criteriul de gen a locurilor scoase la concurs în cadrul procesului de admitere în instituţiile de învăţământ proprii şi prevederea unui număr de locuri considerabil mai mic pentru fete faţă de numărul de locuri rezervate băieţilor.
În urma soluţionării petiţiei, C.N.C.D. a pronunţat Hotărârea nr. 568/08.10.2014, prin care a constatat că faptele sesizate constituie discriminare potrivit art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (4) şi art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 şi a sancţionat partea reclamată cu avertisment, potrivit art. 5 alin. (2) lit. a) din O. G. nr. 2/2001, actualizată, recomandând ca pe viitor să respecte principiul nediscriminării şi al egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, C.N.C.D. a reţinut că sunt îndeplinite elementele faptei de discriminare pentru anul de şcolar/universitar 2014 - 2015, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, respectiv că există diferenţieri, create de către partea reclamată prin fapta de a fi acordat un număr de locuri mult mai mare pentru candidaţii de sex masculin, faţă de candidaţii de sex feminin, iar efectul creat constă în afectarea dreptului la educaţie al candidaţilor de sex feminin.
În ceea ce priveşte fapta de a fi separat locurile pentru cele două categorii de candidaţi, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a considerat că nu sunt fapte de discriminare, reclamantul având această posibilitate, însă în măsura în care respectă regula proporţionalităţii, regulă ce a fost încălcată în ce priveşte numărul de locuri alocat.
Înainte de a păşi la examinarea legalităţii acestei soluţii prin prisma criticilor formulate în recurs, se impune a se verifica excepţia nulităţii recursului invocată pe cale de întâmpinare de intimata-intervenientă Centrul de Dezvoltare Curriculară şi de Studii de Gen - FILIA.
Înalta Curte constată că, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., se apreciază că excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare este neîntemeiată, întrucât recurentul-reclamant a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind incidentă sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Instanţa de fond a respins acţiunea, reţinând în esenţă că nu au fost încălcate prevederile legale şi măsurile luate sunt în concordanţă cu Regulamentele CE.
Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
Prin recursul declarat, se critică ca nelegală soluţia pronunţată la fond prin care s-a menţinut hotărârea contestată, cu motivarea că reclamantul nu ar fi justificat, în concret, decizia de a scoate la concurs un anumit număr de locuri pentru candidaţii de sex masculin şi cei de sex feminin pentru fiecare armă/specialitate militară.
Înalta Curte nu poate reţine susţinerile recurentului-reclamant în sensul că a dovedit incidenţa prevederilor Directivei 2006/54/CE, că măsura aplicată era proporţionată şi că a respectat jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că nu au fost depuse la dosar dovezi care să susţină proporţionalitatea măsurii aplicate de instituţia reclamantă, cu atât mai mult cu cât art. 14 alin. (2) din Directiva 2006/54/CE statuează că statele membre pot prevedea, în ceea ce priveşte accesul la muncă, o diferenţă de tratament fondată pe o caracteristică întemeiată pe criteriul sexului, cu condiţia ca obiectivul să fie legitim, iar exigenţa să fie proporţionată, derogările să nu depăşească ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul urmărit.
Judecătorul fondului în mod legal a observat că ar fi trebuit să se justifice, în concret, decizia de a scoate la concurs un anumit număr de locuri pentru candidaţii de sex masculin şi cei de sex feminin pentru fiecare armă/specialitate militară - să descrie specificul fiecărei activităţi, să argumenteze necesitatea unui anumit număr de bărbaţi/femei prin raportare la aceasta, dar şi la numărul de persoane angajate deja în sistem şi la cerinţele organismelor internaţionale.
Totodată, este de observat că în cadrul concursului au fost scoase concurs un număr mic de locuri pentru fete, comparativ cu al bărbaţilor la specializarea: cercetare, comunicaţii şi informatică, intendenţă, administraţie, aspect ce pare a fi discriminatoriu faţă de fetele care acced la învăţământul universitar militar. Mai mult pentru celelalte specialităţi, nu s-a dovedit legalitatea măsurii de excludere totală a candidaţilor femei sau care a fost criteriul de instituire a unui număr infim de locuri faţă de cele pentru bărbaţi.
Înalta Curte constată că nici în calea de atac promovată, reclamantul nu a probat aplicarea principiului egalităţii de tratament, argumentele aduse nefiind susţinute cu dovezi, iar argumentele noi, din cuprinsul motivelor vizează anii 2015 - 2017, care nu fac obiectul acţiunii.
Astfel cum s-a arătat anterior, sancţiunea aplicată a fost pentru faptele reclamate la C.N.C.D., respectiv pentru anul şcolar/universitar 2014 - 2015, iar la dosar, în recurs au fost prezentate statistici cu date pentru anii şcolari 2015 - 2016 şi 2016 - 2017, informaţii irelevante pentru speţa dedusă judecăţii şi care nu afectează legalitatea hotărârii pronunţate de către prima instanţă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate invocat de recurentul-reclamant şi prevăzut de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, din cuprinsul probelor administrate nu a rezultat o altă situaţie de fapt de natură să infirme interpretarea dată de judecătorul fondului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-intervenientă Centrul de Dezvoltare Curriculară şi de Studii de Gen - FILIA.
Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale împotriva Sentinţei civile nr. 1090 din 01 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2019.
Procesat de GGC - NN