Appeal over delayed proceedings rejected as unsubstantiated; lower ruling upheld

Asupra plângerii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 04.12. 2018, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 14.11.2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă.

La data de 18.12.2018 reclamantul a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului, în temeiul art. 522 din C. proc. civ.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea din data de 20.12.2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut în esenţă că recursul declarat de reclamant se află în procedura prealabilă, fiind respectate termenele prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ.

3. Plângerea formulată

Împotriva încheierii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul a formulat plângere, în temeiul art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., criticând încheierea pronunţată de instanţa de fond ca fiind dată cu nesocotirea obligaţiei de soluţionare a cauzei într-un termen optim şi previzibil.

A arătat că în speţă, date fiind circumstanţele cauzei, se impunea o reducere a termenelor procedurale în temeiul art. 201 alin. (5) din C. proc. civ. şi nu o majorare, cum contrar dispoziţiilor legale a procedat instanţa de judecată.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Examinând cauza, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta plângere este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a respins contestaţia privind tergiversarea procesului, având în vedere dispoziţiile art. 522 din C. proc. civ., în conformitate cu care sunt prevăzute în mod expres situaţiile în care părţile pot formula această cale de atac.

Din economia dispoziţiilor art. 522 din C. proc. civ. rezultă că ceea ce caracterizează această instituţie juridică este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare la dispoziţie pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte, sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 161/13.02.2013 s-a stabilit că, odată cu repartizarea aleatorie a cauzei, să se stabilească automat, prin programul ECRIS, o dată de verificare a cererii de chemare în judecată, dispoziţiile art. 200 alin. (1) din C. proc. civ. fiind interpretate în sensul verificării de către judecător a cererii de îndată, în raport de data stabilită de aplicaţia ECRIS.

Contrar susţinerilor petentului, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., potrivit cărora se poate formula contestaţie la tergiversare "când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Din actele aflate la dosare, rezultă că la data de 04.12. 2018, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a înregistrat recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 14.11.2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă.

La data de 6.12.2018, în condiţiile art. 200 C. proc. civ., s-a procedat la verificarea cererii de recurs, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 194 - 197 C. proc. civ., constatându-se că recursul nu a fost timbrat.

Prin rezoluţia de la aceeaşi dată s-a dispus ca recurentul să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON şi să depună la dosar dovada achitării în original. Primind adresa emisă de instanţă la data de 12.12.2018, recurentul s-a conformat dispoziţiilor acesteia şi a depus la dosar Chitanţa nr. x/13.12.2018 potrivit căreia a achitat taxa de timbru de 100 RON.

Prin rezoluţia din data 18.12.2018, Curtea de apel, constatând că recurentul a îndeplinit obligaţia reţinută în sarcina sa, a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei DGRFP Ploieşti, cu menţiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicarea cererii, având în vedere natura cauzei.

În acest context, Înalta Curte constată că instanţa a respectat termenul stabilit pentru verificarea cererii de recurs, procedura scrisă a fost începută cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, reclamantul-recurent fiind încunoştinţat de obligaţiile pe care le avea.

Nu pot fi primite nici susţinerile petentului referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că recursul declarat de reclamant se află în procedura prealabilă, încadrându-se în termenele prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 525 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 20 decembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN