Appeal against final decision on annulment petition is inadmissible under CPC Article 508(4)

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2013 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2 Bucureşti a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei Primarului Sectorului 2 Bucureşti nr. 1844/02.07.2013.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3617/15.05.2014, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea formulată de către reclamanta A., contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2 Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, Str. x.

A dispus anularea Dispoziţiei emisă de Primarul Sectorului 2 nr. 1844/02.07.2013.

A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând cuantumul onorariului avocat din oficiu.

3. Cererea de recurs formulată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2 prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi pe fondul cauzei a se respinge ca nefondată şi netemeinică cererea de chemare în judecată a reclamantei A., păstrând în tot dispoziţia contestată.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin Decizia civilă nr. 1406/09.03.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 3617 din data de 15.05.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a (fosta secţie a IX-a) contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013, a casat sentinţa recurată şi rejudecând, a respins cererea, ca neîntemeiată.

5. Calea extraordinară de atac declarată în cauză

Prin contestaţia în anulare înregistrată la data de 21.12.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea-reclamantă A. a solicitat anularea Deciziei instanţei de recurs nr. 1406/09.03.2015 a Curţii de Apel Bucureşti şi, rejudecând cauza, menţinerea sentinţei instanţei de fond, respectiv sentinţa Tribunalului Bucureşti.

6. Soluţia pronunţată asupra contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 1873 din 31 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare formulată de reclamanta-contestatoare A., ca tardiv formulată.

7. Calea de atac declarată împotriva Deciziei nr. 1873 din 31 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Împotriva Deciziei nr. 1873 din 31 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., indicat ca temei de drept prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu de instanţa de judecată, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Totodată, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că Decizia nr. 1873 din 31 martie 2016 a fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea contestaţiei în anulare declarată împotriva Deciziei civile nr. 1406/09.03.2015, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2013, această din urmă hotărâre având caracter definitiv.

Pe cale de consecinţă, rezultă că şi Decizia nr. 1873 din 31 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, are caracter definitiv, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., iar recursul declarat de reclamanta A. împotriva acestei decizii este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1873 din 31 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN