Ministry wins appeal; restitution-document claim quashed and dismissed.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 25 noiembrie 2015 reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătăţii solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să înainteze întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN 8164/15.03.2006 împreună cu Sentinţa civilă nr. 1115/2013, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2006*. către Autoritatea Naţională pentru Restituirea proprietăţilor.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 56/2016 din 17 martie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să înainteze Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN8164/15.03.2006 emisă de Ministerul Sănătăţii, împreună cu Sentinţa civilă nr. 1115/2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2006*.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul Ministerul Sănătăţii a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A apreciat că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea şi a dispus obligat pârâtul să înainteze Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN8164/15.03.2006 emisă de Ministerul Sănătăţii, împreună cu Sentinţa civilă nr. 1115/2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2006*.

În acest sens, recurentul a arătat că în cauză sunt fondate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului inadmisibilităţii acţiunii, susţinând că Ministerul Sănătăţii a avut calitatea de pârât alături de reclamanta din prezentul dosar în Dosarul nr. x/2006* ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Timiş.

Astfel, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, cât şi între pârât şi cel obligat în acest raport juridic.

Legitimitatea procesuală nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecăţii, ci la dreptul de a reclama în justiţie şi la obligarea de a răspunde faţă de pretenţiile formulate prin cererea de chemare în judecată.

Aşa fiind, calitatea cerută pentru a putea exercita acţiunea în justiţie trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută deoarece acţiunea are ca obiect protecţia dreptului subiectiv.

"Ministerul Sănătăţii este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. x, şi reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică."

De asemenea, recurentul a mai arătat că prin Sentinţa civilă nr. 1115/2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2006* de Tribunalul Timiş referitor la măsurile reparatorii "Dispune acordarea în favoarea pârâtei de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul înscris în CF x Timişoara, nr. top x, situat în Timişoara, teren şi construcţii, în componenţa avută la momentul naţionalizării, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, coroborate cu cele ale procesului-verbal de constatare din 30 noiembrie 1950, potrivit cărora sanatoriul avea în componentă corpurile A şi B şi terenul aferent."

Tribunalul Timiş prin sentinţa pronunţată nu a instituit vreo obligaţie în sarcina Ministerului Sănătăţii, motiv pentru care invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

În fine, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată deoarece Sentinţa civilă nr. 1115/2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2006* de Tribunalul Timiş a fost comunicată şi reclamantei. Astfel, nu înţelege de ce reclamanta solicită unui alt pârât din dosarul menţionat, respectiv Ministerul Sănătăţii, comunicarea acestei sentinţe către Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor, atâta timp cât reclamanta este în posesia sentinţei ca parte în proces.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal să se constate nulitatea recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă

Înalta Curte constată că art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. permite evitarea sancţiunii nulităţii recursului, în cazul în care motivele invocate se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Or, din lecturarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că toate criticile pot fi subsumate motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material").

Cât priveşte susţinerea intimatei, în sensul că recurenta nu aduce critici de nelegalitate concrete cu privire la sentinţa recurată, ci face afirmaţii generice, acest aspect urmează a fi evaluat pe fondul recursului; atâta timp cât există şi critici privind nelegalitatea sentinţei, formularea şi a unor referiri privind netemeinicia hotărârii nu poate duce la anularea recursului.

Ca urmare, se va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă, ca nefondată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii este fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că instanţa de contencios administrativ a fost învestită de către reclamanta A. cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului de a înainta întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN 8164/15.03.2006 împreună cu Sentinţa civilă nr. 1115/2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2006*, către Autoritatea Naţională pentru Restituirea proprietăţilor.

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să înainteze Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN8164/15.03.2006 emisă de Ministerul Sănătăţii, împreună cu Sentinţa civilă nr. 1115/2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2006*.

Înalta Curte, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt, nu împărtăşeşte soluţia primei instanţe.

Potrivit art. alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Este adevărat că prin Sentinţa nr. 1115/27.03.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2006*, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii Municipiul Timişoara prin Primar şi Statul Român prin Consiliul Local Timişoara în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, A. şi Spitalul de Urgenţă Louis Turcanu, a anulat Decizia nr. EN 8164/15.03.2006 nelegal emisă de către pârâtul Ministerul Sănătăţii, dispunând acordarea în favoarea pârâtei A. de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilul înscris în CF x Timişoara, nr. top x, situat în Timişoara, teren şi construcţii, în componenţa avută la momentul naţionalizării.

Înalta Curte, contrar celor reţinute de prima instanţă, constată că Ministerului Sănătăţii nu-i revenea atribuţia legală de înaintare a documentaţiei care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN 8164/15.03.2006 împreună cu Sentinţa civilă nr. 1115/2013, la cererea reclamantei, câtă vreme prin Sentinţa nr. 1115/27.03.2013 pronunţată în Dosar nr. x/2006* nu s-a instituit o astfel de obligaţie în sarcina pârâtului Ministerul Sănătăţii şi nici nu există dispoziţii legale în acest sens care să conducă la vreo astfel de obligaţie.

Totodată, instanţa de control judiciar constată că în cauza de faţă, reclamanta nu a formulat o cerere către pârâtul Ministerul Sănătăţii faţă de care să se poată aprecia existenţa unui refuz nejustificat, întrucât reclamanta a solicitat pârâtului doar comunicarea adresei de înaintare a întregii documentaţii care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN 8164/15.03.2006 către ANRP.

Independent de aceste aspecte, instanţa de control judiciar constată că, în speţă nu se poate vorbi despre un raport juridic direct între intimata-reclamantă A. şi recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii care să conducă la vreo obligaţie din partea pârâtului către reclamantă.

Prin urmare, se reţine că recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii nu se face vinovat de refuzul nejustificat de a soluţiona cererea reclamantei, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatându-se incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 - 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea în parte a sentinţei civile atacate şi rejudecarea cauzei în sensul respingerii acţiunii formulate, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva Sentinţei civile nr. 56/2016 din 17 martie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantă A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN