Nullity of local council resolution under conflict-of-interest law: causal link requirement for absolute nullity when individual abstention would not alter the voting quorum

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii A., Consiliul Local Sighişoara, mun. Sighişoara, prin Primar şi Clubul Sportiv "Arena Juvenilă" Sighişoara, să constate nulitatea absolută a Hotărârii Consiliului local al mun. Sighişoara nr. 78 din 29 mai 2013 prin care s-a alocat către Asociaţia Clubul Sportiv "Arena Juvenilă"Sighişoara, suma de 46.000 RON din bugetul local.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 53 din 22 mai 2017 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii A., Consiliul Local Sighişoara, Municipiul Sighişoara, prin Primar, Clubul Sportiv "Arena Juvenilă" Sighişoara şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 78 din 29 mai 2013 adoptată de pârâtul Consiliul Local Sighişoara, pentru susţinerea activităţii Clubului Sportiv "Arena Juvenilă" Sighişoara, prin care s-a aprobat alocarea către această asociaţie a sumei de 46.000 RON din bugetul local.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 53 din 22 mai 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii A., Municipiul Sighişoara, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sighişoara, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Recurentul pârât A. a solicitat casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii introductive formulate de reclamantă.

În motivare, a arătat că prima instanţă a dispus anularea Hotărârii Consiliului Local Sighişoara nr. 78/29 mai 2013, reţinând că sancţiunea nulităţii derivă din conflictul de interese constatat, în care se afla în calitate de consilier local şi antrenor la Clubul Sportiv "Arena Juvenilă" Sighişoara, fără a avea în vedere, la soluţionarea excepţiei prematurităţii introducerii acţiunii, că Raportul de evaluare nu i-a fost comunicat cu respectarea dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010, prin urmare, acţiunea cu care instanţa a fost investită a fost introdusă anterior ca raportul de evaluare întocmit de A.N.I să rămână definitiv.

Invocă, în acest context, considerentele hotărârii CEDO în cauza Raisa M. Shipping vs. România, unde este statuat faptul că prin comunicarea prin afişare, exercitată de către instanţa de judecată faţă de reclamata în cauză " s-a dat dovadă de un formalism incompatibil cu litera şi spiritul Art. 6.1 din CEDO şi au dus la o atingere nejustificată a dreptului societăţii reclamante de acces la o instanţă, pentru determinarea drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil".

Concluzionează, în raport de jurisprudenţa CEDO la care a făcut referire, că nu poate fi primită motivarea instanţei de fond în ceea ce priveşte comunicarea şi rămânerea definitivă a raportului de evaluare ANI, în considerarea faptului că "pârâtul avea cunoştinţă despre existenta Raportului de evaluare", "atitudinea pasivă a pârâtului echivalează cu o concluzie de achiesare la concluziile raportului", atât timp cat nu s-a făcut dovada comunicării acestuia şi a trecerii celor 15 zile de la data comunicării în vederea rămânerii definitive a acestuia.

3.2. Prin recursul declarat, Municipiul Sighişoara, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sighişoara au solicitat casarea hotărârii recurate şi rejudecarea în fond a cauzei, în subsidiar, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare,

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii pârâţi au arătat că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea art. 21 alin. (2), (*21) şi (3), din Legea nr. 215/2001, legea administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare precum şi a art. 45 alin. (1), (2) şi (3) din acelaşi act normativ, întrucât prima instanţă nu a avut în vedere cvorumul de vot cu care hotărârea a fost adoptată.

Astfel, hotărârile consiliului local care se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie necesită 10 voturi "pentru", hotărârile privind patrimoniul care se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie necesită 13 voturi "pentru", iar alte hotărâri se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali prezenţi.

Pentru adoptarea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Sighişoara nr. 78 din 29 mai 2013 privind susţinerea activităţii Clubului Sportiv "Arena Juvenilă" Sighişoara era necesar votul majorităţii consilierilor locali în funcţie, respectiv 10 voturi "pentru".

Aşa cum rezultă din procesul-verbal al şedinţei Consiliului Local al Municipiului Sighişoara, înscris depus în probaţiune, la şedinţă au fost prezenţi un număr de 19 consilieri locali, din totalul de 19 consilieri locali în funcţie, iar potrivit celor consemnate la pag. 20 din acelaşi proces-verbal, proiectul de hotărâre privind susţinerea activităţii Clubului Sportiv "Arena Juvenilă" Sighişoara a fost aprobat cu unanimitate de voturi, deci cu 19 voturi pentru".

Prin urmare, Consiliului Local al Municipiului Sighişoara fiind o autoritate deliberativă colectivă, votul consilierilor locali fiind exprimat în unanimitate pentru adoptarea Hotărârii nr. 78 din 29 mai 2013, deşi potrivit art. 45 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 erau necesare numai 10 voturi "pentru", votul exprimat de A. nu a influenţat rezultatul votării, hotărârea atacată a fost în mod valabil adoptată cu votul exprimat de ceilalţi 18 consilieri.

Pentru aceste motive solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea în fond a cauzei, iar în subsidiar, admiterea prezentului recurs, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă, intimata reclamantă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursurilor formulate ca nefondate, formulând următoarele apărări:

Prima instanţă a constatat în mod legal nulitatea absolută a Hotărârii Consiliului local Sighişoara nr. 78 din 29 mai 2013, la deliberarea şi adoptarea căreia A. a participat cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese, acesta creând un beneficiu patrimonial în sumă totală de 46.000 RON Clubului sportiv al cărui angajat era.

Cu privire la recursul formulat de A., a invocat excepţia nulităţii, în raport de dispoziţiile art. 486 alin, (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., arătând în motivare că susţinerile pârâtului recurent nu se încadrează în nici unul dintre motivele de casare enumerate de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, consideră că recursul este neîntemeiat, prima instanţă constatând în mod corect faptul că inspectorul de integritate a întreprins toate demersurile pentru a comunica, respectiv pentru a aduce la cunoştinţa recurentului despre existenţa raportului de evaluare.

Astfel, la solicitarea instanţei de fond, intimata-reclamantă a prezentat în original confirmările de primire ale adreselor prin care s-a încercat comunicarea raportului de evaluare prin poştă la două date succesive - 3 martie 2016 şi 28 martie 2016 - corespondenţă care nu a fost ridicată de către recurent, fiind restituită expeditorului.

În continuare, arată că adresa la care s-a încercat comunicarea Raportului de evaluare - Sighişoara, str. x - este identică cu cea la care a fost citat în cadrul procedurii de evaluare precum şi cu cea indicată chiar de A. în cuprinsul întâmpinării formulate pe fondul cauzei.

Mai mult decât atât, recurentul a fost contactat telefonic de către inspectorul de integritate la data de 25 mai 2016 şi 31 mai 2016, răspunzând apelului iniţial pentru ca la alte două apeluri (din 8 iunie 2016 şi 9 iunie 2016) să nu mai răspundă.

Ca urmare, în mod temeinic, instanţa de fond a reţinut faptul că: "din conduita pârâtului, care a fost încunoştinţat despre existenţa Raportului de Evaluare, se desprinde concluzia că atitudinea pasivă a acestuia echivalează cu o achiesare la concluziile Raportului de evaluare, dezinteresul şi indiferenţa manifestată reprezentând o acceptare a constatărilor inspectorului de integritate. De altfel, reclamanta a făcut tot ce era posibil, prin utilizarea mijloacelor de comunicare avute la dispoziţie să stabilească un contact cu pârâtul şi să-i comunice acestuia Raportul."

Cu privire la recursul formulat de Municipiul Sighişoara prin Primar şi Consiliul local al Municipiului Sighişoara, arată că susţinerile acestora sunt nerelevante în speţă, referindu-se la aspecte ce ţin de presupusa inexistentă a conflictului de interese în sarcina recurentului A., care puteau fi formulate, eventual, în cuprinsul unei contestaţii împotriva Raportului de evaluare nr. x din 2 martie 2016.

Or, în prezenta speţă, existenţa unui conflict de interese administrativ a fost stabilit definitiv, de vreme ce Raportul de evaluare nr. x din 2 martie 2016 a rămas definitiv prin necontestare.

Ca urmare, susţine că în mod temeinic instanţa de fond a aplicat prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, conform cărora "în cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situaţia de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută".

În concluzie, solicită respingerea recursurilor formulate ca nefondate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 8 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 19 noiembrie 2018.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prima instanţă a fost sesizată, în temeiul 23 din Legea nr. 176/2010, cu acţiunea în constatarea nulităţii absolute formulate de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii A., Consiliul Local Sighişoara, mun. Sighişoara, prin Primar şi Clubul Sportiv "Arena Juvenilă" Sighişoara, având ca obiect Hotărârea Consiliului local al mun. Sighişoara nr. 78 din 29 mai 2013, prin care s-a alocat către Asociaţia Clubul Sportiv "Arena Juvenilă" Sighişoara suma de 46.000 RON din bugetul local.

Prima instanţă a reţinut, referitor la procedura de comunicare a Raportului de evaluare, nr. x din 2 martie 2016, în urma prezentării de către Agenţia Naţională de Integritate a exemplarelor originale ale dovezilor privind transmiterea corespondenţei cu confirmare de primire, având în vedere şi conţinutul procesului-verbal din 9 iunie 2016, că aceasta respectă cerinţele art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, constatând totodată că scrisoarea recomandată transmisă numitului A. la adresa din Sighişoara, str. x jud. Mureş, nefiind ridicată de destinatar, s-a dispus restituirea acesteia către expeditor.

În acest context, prima instanţă a avut în vedere şi faptul că inspectorul de integritate a contactat telefonic persoana evaluată, la datele de 25 mai 2016 şi 31 mai 2016, acesta răspunzând apelului prin trimiterea de sms-uri; pentru ca ulterior, la alte două apeluri telefonice, la 8 iunie 2016 şi 9 iunie 2016 acesta să nu mai răspundă.

În raport de această conduită a pârâtului, prima instanţă a înlăturat apărarea acestuia în sensul că nu a fost încunoştinţat despre existenţa Raportului de Evaluare, apreciind totodată că atitudinea pasivă de care a dat dovadă echivalează cu o achiesare la concluziile Raportului de Evaluare.

În consecinţă, prima instanţă a reţinut că cerinţa impusă explicit de art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010, respectiv existenţa unui conflict de interese stabilit în mod definitiv, ca urmare a necontestării Raportului de Evaluare ce constată acest conflict de interese, este îndeplinită.

Cu privire la fondul acţiunii introductive, întemeiată pe dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, prima instanţă a apreciat că solicitarea reclamantei de constatare a nulităţii absolute a H.C.L. nr. 78 din 29 mai 2013 este întemeiată, în condiţiile în care pârâtul, în calitate de consilier local, a participat la deliberarea şi adoptarea actului care viza alocarea de bani de la bugetul local către Clubul Sportiv unde acesta deţinea funcţia remunerată de antrenor. Aşa fiind, prima instanţă a conchis că hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 70 şi 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu cele ale art. 75 lit. f) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Prima instanţă a înlăturat ca fiind nerelevante argumentele municipiului Sighişoara, prin Primar, potrivit cărora o eventuală abţinere de la vot a pârâtului A. ar fi fost nerelevantă sub aspectul rezultatului votării şi adoptării hotărârii. În acest sens a apreciat că prevederile art. 23 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010 impun doar cerinţa existenţei unui raport de evaluare definitiv, care să vizeze o situaţie de conflict de interese legat intrinsec de modul de încheiere al actului juridic în cauză.

7. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată, în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor expuse de intimata reclamantă, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâţi este fondat.

Prin Raportul de evaluare Nr. x au fost identificate elemente în sensul existenţei unui conflict de interese, întrucât în exercitarea mandatului de consilier local, în perioada 2012 - 2016, persoana evaluată B. a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului local al mun. Sighişoara nr. 78 din 29 mai 2013 cu încălcarea prevederilor art. 70 şi 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu art. 46 din Legea nr. 215/2001.

Recurentul pârât A. a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul modului în care au fost soluţionate apărările sale referitoare la necomunicarea Raportului de evaluare Nr. x, susţinând că raportul nu a rămas definitiv prin necontestare, aşa cum a afirmat intimata reclamantă în faţa primei instanţe, iar considerentele primei instanţe contravin opiniei exprimate de CEDO în cauza Raisa M Shipping vs. România, prin care s-a statuat că este încălcat dreptul la un proces echitabil prin comunicarea prin afişare a actelor de procedură.

Cu referire la această critică, instanţa de recurs reţine că recurentul pârât nu a oferit nicio explicaţie în legătură cu motivul neprezentării sale la oficiul poştal în vederea ridicării corespondenţei pentru care a fost avizat şi reavizat de către agentul poştal.

În condiţiile în care comunicarea s-a făcut prin scrisoare recomandată, iar restituirea către expeditor s-a datorat neprezentării destinatarului, a culpei exclusive a recurentului pârât, care nu a dat curs avizului înainte de expirarea termenului de păstrare şi nu şi-a ridicat corespondenţa, prima instanţă în mod corect a reţinut prezumţia comunicării Raportului de evaluare.

Având în vedere şi regula de drept potrivit căreia nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt (art. 178 alin. (2) din C. proc. civ.) Înalta Curte reţine că recurentul pârât cu minime diligenţe ar fi putut intra în posesia actului comunicat de ANI, iar a admite contrariul ar însemna crearea unor premise în vederea exercitării abuzive a drepturilor procedurale.

De asemenea, Înalta Curte nu poate achiesa nici la susţinerile recurentului pârât, în sensul că în cauză ar trebui valorificate considerentele hotărârii pronunţate de CEDO în cauza Raisa M Shipping vs. România, prin care s-a statuat că este încălcat dreptul la un proces echitabil prin comunicarea prin afişare a citaţiei, întrucât procedura de comunicare a raportului de evaluare nu se efectuează în conformitate cu art. 154 şi urm. din C. proc. civ.

În concluzie, critica recurentului pârât este neîntemeiată.

Prin recursul formulat, pârâţii Municipiul Sighişoara, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sighişoara au susţinut că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, întrucât prima instanţă nu a avut în vedere cvorumul de vot cu care hotărârea a fost adoptată.

Înalta Curte reţine că temeiul de drept al acţiunii în constatarea nulităţii formulate de reclamanta ANI îl constituie art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, în coroborare cu art. 77 alin. (1) din cadrul aceluiaşi act normativ şi art. 22 - 24 din Legea nr. 176/2010.

În temeiul art. 75 din Legea nr. 393/2004, se prezumă că aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...) f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

Înalta Curte observă că intimata reclamantă nu a invocat, ca temei de drept pentru constatarea nulităţii hotărârii Consiliului local al mun. Sighişoara nr. 78 din 29 mai 2013, dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora sunt nule de drept hotărârile adoptate de consiliul local cu nerespectarea obligaţiei consilierului local, care are un interes personal în problema supusă dezbaterilor, de a nu lua parte la dezbateri şi deliberări. Prin urmare, nici prima instanţă nu a analizat legalitatea actului atacat prin prisma regimului juridic stabilit de această normă.

Faţă de temeiul juridic invocat de intimata reclamantă, Înalta Curte nu poate împărtăşi argumentele primei instanţe prin care au fost înlăturate apărările pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Sighişoara şi Municipiul Sighişoara, conform cărora nerespectarea obligaţiei de abţinere de la vot a pârâtului A. ar fi fost nerelevantă sub aspectul rezultatului votării şi adoptării hotărârii.

Înalta Curte observă, în acest context, că prima instanţă a reţinut că, prin prisma temeiului de drept invocat, prezintă relevanţă existenţa unui raport de evaluare definitiv care constată o situaţie de conflict de interese legat intrinsec de modul de încheiere al actului juridic în cauză, fără a arăta ce înţelege prin această legătură intrinsecă.

În temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, "În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situaţia de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută".

Înalta Curte apreciază, în interpretarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, că sancţiunea nulităţii actelor administrative intervine numai dacă există o legătură între încheierea actelor şi situaţia de conflict de interese constatată, dacă se poate evidenţia o relaţie cauză-efect între situaţia de conflict de interese şi încheierea actului. Cu alte cuvinte, este necesar să se stabilească faptul că interesul personal urmărit de persoană aflată în situaţia de conflict de interese constituie cauza, motivul care să determine una dintre părţi să încheie actul juridic a cărui anulare se solicită.

Interpretarea teleologică şi istorică a acestei dispoziţii, ulterioară şi specială, în raport cu soluţia drastică prevăzută de dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, reprezintă concretizarea unei îndepărtări a legiuitorului de soluţia de a sancţiona cu nulitatea absolută hotărârile adoptate de consiliul local cu nerespectarea obligaţiei consilierului local, care are un interes personal în problema supusă dezbaterilor, de a nu lua parte la dezbateri şi deliberări, chiar dacă actul juridic era oricum valabil şi chiar dacă exista cvorumul legal, în situaţia în care consilierul în cauză nu participa la dezbateri sau dacă participa şi vota, se abţinea sau votul era declarat nul, întrucât exista majoritatea prevăzută de lege pentru a fi adoptat.

Or, având în vedere faptul că efectele actelor administrative adoptate prin hotărâri colegiale, emise de autorităţi deliberative, reprezintă emanaţia voinţei consilierilor care, urmare a întrunirii condiţiilor legale de cvorum şi a numărului de voturi pentru adoptarea acestora, adoptă o anumită hotărâre, este contrară principiilor autonomiei locale, a procedurilor de adoptare şi a logicii juridice, ca un fapt care nu influenţează legala adoptare a unui asemenea act administrativ să conducă la nulitatea acestuia.

În concluzie, Înalta Curte consideră întemeiate susţinerile recurenţilor pârâţi, potrivit cărora, datorită cvorumului cu care hotărârea a fost luată, o eventuală abţinere de la vot a pârâtului A. ar fi fost nerelevantă sub aspectul rezultatului votării.

În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte observă că nu au fost reţinute împrejurări de fapt care să creeze prezumţia că hotărârea prin care s-a alocat suma de 45.000 RON pentru susţinerea activităţii Clubului Sportiv "Arena Juvenilă" Sighişoara s-a adoptat în considerarea interesului personal urmărit de pârâtul A., care avea funcţia de antrenor remunerat în cadrul asociaţiei sau că, în ipoteza în care acesta ar fi comunicat situaţia în care se afla, ar fi existat vreun impediment pentru adoptarea hotărârii de către ceilalţi consilieri.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile declarate de pârâţii A., Consiliul Local al Municipiului Sighişoara prin Primar şi Municipiul Sighişoara, va casa hotărârea recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii A., Consiliul Local al Municipiului Sighişoara prin Primar şi Municipiul Sighişoara, prin Primar împotriva Sentinţei nr. 53 din 22 mai 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea recurată şi rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM