Suspendability of administrative acts pending final resolution and interpretation of statutory time limits under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Hotărârea Curţii de apel

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, Consiliul Baroului Olt şi Decanul Baroului Olt solicitând să se dispună suspendarea efectelor Deciziei nr. 901 din data de 27 martie 2014 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, până la pronunţarea instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 243 30 mai 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta şi a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr. 901/27.03.2014 şi Deciziei nr. 992/24.05.2014 emise de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România până la soluţionarea pe fond a contestaţiei în Dosarul nr. x/2014 în mod definitiv. A obligat pârâtele la 250 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România au formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de suspendare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenţii au susţinut că în speţă, instanţa a depăşit cadrul legal al investirii, întrucât a dispus suspendarea actelor atacate până la soluţionarea definitivă a cauzei, deşi prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 stabilesc că se poate dispune suspendarea executării actelor administrative până la pronunţarea instanţei de fond.

De asemenea, recurenţii au mai arătat că acţiunea este lipsită de interes, întrucât prin Sentinţa nr. 379/29.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă contestaţia pe fond, fiind anulate Deciziile nr. 901/27.03.2014 şi 992/24.05.2014 emise de Consiliul UNBR. Prin urmare, în cauză a fost suspendat un act administrativ care a fost desfiinţat prin hotărâre judecătorească.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. faţă de prevederile legale aplicabile dar şi de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenţei unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanţă nu li se poate pretinde amploarea şi profunzimea probelor şi raţionamentelor pe care se fundamentează o soluţie pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului.

În cauză, instanţa de fond a dispus suspendarea executării actelor administrative atacate, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, opinie împărtăşită şi de instanţa de recurs.

Criticile recurenţilor-pârâţi vizând pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate, pentru următoarele motive:

Din actele aflate la dosar, se constată că prin Hotărârea Consiliului Baroului Olt nr. 10/19.12.2013 s-a admis cererea de reprimire în profesie. Decanul Baroului Olt a formulat însă contestaţie împotriva Hotărârii nr. 10/19.12.2013, iar UNBR, prin Decizia nr. 901/27.03.2014 a admis contestaţia, a anulat Hotărârea nr. 10/19.12.2013 a Baroului Olt şi a dispus reanalizarea cererii de reprimire în profesie şi cu privire la starea de nedemnitate.

Reclamanta-intimată a solicitat suspendarea Deciziei nr. 901/27.03.2014 şi a Deciziei nr. 992/24.05.2014 emisă de Consiliul UNBR prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea prealabilă a reclamantei împotriva Deciziei nr. 901/27.03.2014.

Criticile recurenţilor potrivit cărora instanţa de fond, suspendând executarea actelor administrative până la soluţionarea definitivă a cauzei, a depăşit cadrul procesual al investirii prin modificarea temeiului juridic al cererii cu care a fost investită, sunt nefondate.

În acest context, Înalta Curte constată că prin cererea de completare a cererii de suspendare formulată la data de 18 iunie 2014, reclamanta a solicitat şi suspendarea Deciziei nr. 992/24.05.2014 emisă de Consiliul UNBR prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 901/27.03.2014, indicând ca temei de drept al cererii şi prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanţa poate dispune suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin urmare, în mod corect, instanţa de fond a dispus suspendarea executării deciziilor menţionate până la soluţionarea definitivă a cauzei, conform temeiului de drept indicat de reclamantă.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute nici susţinerile recurenţilor potrivit cărora suspendarea actelor administrative nu se mai justifică, întrucât legalitatea hotărârii atacate se analizează prin raportare la circumstanţele existente la momentul pronunţării hotărârii instanţei de fond, fiind cele care au format convingerea judecătorului că se impune suspendarea executării actelor contestate.

Astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond prin Decizia nr. 58/23.06.2014 emisă de Consiliul Baroului Olt s-a pus în executare decizia contestată în cauză, nr. 901/2014 a UNBR şi s-a anulat Decizia nr. 11/2014 de ridicare a stării de incompatibilitate pentru reclamantă, însă decizia 58/2014 a Baroului Olt rămâne în suspendare provizorie până la soluţionarea pe fond a contestaţiei având ca obiect legalitatea Deciziei nr. 58/2014, depinzând de soluţionarea Dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs.

De altfel, din actele aflate la dosar, rezultă că Sentinţa nr. 379 din 29 octombrie 2014 prin care au fost anulate Deciziile nr. 901/27.03.2014 şi 992/24.05.2014 emise de Consiliul UNBR, a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare prin Decizia nr. 1046 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2014, la data de 13 martie 2018.

În concluzie, se constată că toate criticile recurenţilor sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenţii-pârâţi Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de în cuantum de 88.40 RON, către intimata-reclamantă A.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Prin urmare, Înalta Curte, reţinând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România împotriva Sentinţei nr. 243 din 30 mai 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii-pârâţi Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 88.40 RON, către intimata-reclamantă A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN