Organic Farming Certificate Challenge Quashed and Remanded for Retrial

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, să se dispună anularea Deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015, precum şi obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în temeiul dispoziţiilor art. 68 C. proc. civ., a solicitat chemarea în judecată, în calitate de pârâtă, a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, iar în temeiul art. 72 C. proc. civ., a chemat în garanţie organismul de certificare SC C. SRL.

Cu titlu de excepţie, pârâtul a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, raportat la capătul principal prin care se solicită anularea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate emis de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015 şi comunicată reclamantului cu Adresa nr. x din 19 ianuarie 2015.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin Sentinţa nr. 10 din 19 ianuarie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal:

- a luat act de renunţarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la cererea de introducere în cauză în calitate de pârât a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

- a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanţie a SC C. SRL formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

- a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 10 din 19 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare sau rejudecarea cauzei după casarea hotărârii.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii. Mai susţine că instanţa s-a pronunţat pe un alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată şi că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

Arată că instanţa de fond nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât la plângerea sa prealabilă, înregistrat sub nr. x din 24 februarie 2015 şi nu a stăruit pentru aflarea adevărului în legătură cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual.

Menţionează că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea actului administrativ nelegal prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate.

Prin acest răspuns, deşi pârâtul nu se pronunţă explicit, recunoaşte implicit faptul că, la nivelul MADR exista o decizie de invalidare a certificatului de conformitate, adoptată printr-un act administrativ, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant solicitând prin plângerea prealabilă revocarea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa x din 15 ianuarie 2015 şi comunicată acestuia cu adresa DAJ Caraş-Severin nr. 127 din 19 ianuarie 2015. Cu toate că în răspuns nu se face vorbire despre actul administrativ prin care s-a adoptat măsura/decizia de invalidare a certificatului de conformitate, i se comunică dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ, astfel că intimatul-pârât recunoaşte implicit existenţa unui act administrativ de invalidare a certificatului de conformitate, fără a-1 indica explicit şi fără a-l comunica.

Consideră că intimatul-pârât, cu rea-credinţă, nu i-a comunicat actul administrativ, pentru a nu fi atacat, ci a transmis adrese DAJ prin care informa despre deciziile adoptate, pentru a putea susţine ulterior că deciziile sunt simple adrese, dar, cu toate acestea, intimatul-pârât a emis un răspuns la plângerea prealabilă.

În exercitarea rolului activ, instanţa de fond era obligată să stăruie pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii şi să dispună pârâtului să depună la dosarul cauzei actul administrativ prin care i s-a invalidat certificatul, dat fiind faptul că nu a solicitat anularea Adresei nr. x din 15 ianuarie 2015, ci anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa nr. x/15 ianuarie 2015 şi comunicată recurentului cu adresa DAJ Caraş-Severin nr. 127 din 19 ianuarie 2015, precum şi obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Consideră că instanţa de fond s-a aflat în eroare cu privire la obiectul acţiunii, reţinând în mod greşit că ar fi solicitat anularea Adresei x din 15 ianuarie 2015, însă se poate constata din petitul cererii de chemare în judecată că s-a solicitat anularea deciziei comunicate cu Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015 şi nu anularea acestei adrese, or, instanţa de fond s-a pronunţat pe alt obiect decât cel al cererii sale, astfel că nu s-a pronunţat pe unul din capetele de cerere, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul arată că s-a adresat chematei în garanţie SC C. SRL pentru a i se comunica o copie de pe nota de control nr. x din 16 decembrie 2014, la care se face referire în Adresa x din 15 ianuarie 2015, presupunând că prin acest act s-ar fi adoptat măsurile de invalidare a certificatului de conformitate, dar nici acestei societăţi nu i-a fost comunicată respectiva notă de control nici la solicitarea expresă, reuşind să o obţină doar după ce s-a dispus înfăţişarea respectivului act de către Curtea de Apel Cluj. Din cuprinsul notei de control reiese că acesta este actul administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului de conformitate al recurentului şi radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcţie la acea vreme. Nota de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare şi semnătura acestuia, devenind act administrativ emis de o autoritate publică în regim în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii şi produce prin sine însăşi efecte juridice, în sensul că dă naştere, modifică şi stinge raporturi juridice, deoarece certificatul de conformitate al recurentului a fost radiat de pe site-ul ministerului, acesta a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică, având în vedere că raportul de inspecţie a fost întocmit după data de 24 iulie 2014.

Recurentul-reclamant susţine că neavând acces la acest document - notă de control a fost nevoit să solicite instanţei revocarea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate, decizie transmisă cu Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015, fără a se referi direct la această notă de control pentru că nu cunoştea conţinutul acesteia.

Mai mult, arată că în anexa la ordinul MADR nr. 5 din 5 ianuarie 2015, Secţiunea a 3-a, art. 22 alin. (11) se arată că notele de control sunt documente confidenţiale şi se comunică altor instituţii şi/sau persoane fizice sau juridice numai cu acordul scris al conducerii DGCAI.

Totodată, arată că răspunsul la plângerea prealabilă nu a fost elaborat de structura care a avut calitatea de emitent, deşi la art. 193 din anexa la Ordinul nr. 5 din 5 ianuarie 2015 se prevede că structurile din cadrul aparatului central al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au obligaţia de a elabora răspunsurile la plângerile prealabile de revocare/anulare a actelor administrative pentru care au avut calitatea de emitent, cu avizul Direcţiei Juridice.

Or, actul administrativ nr. 306783 din 16 decembrie 2014 în baza căruia i-a fost invalidat certificatul de conformitate, după cum se precizează în Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015, a fost emis de către Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii, iar răspunsul la plângerea prealabilă a fost elaborat de Direcţia Generală Politici Publice şi Strategii.

Acest lucru reiese şi din faptul că Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii, în răspunsul la memoriul adresat de grupul de operatori supuşi sancţiunilor, a comunicat propunerea din nota de control nr. x/16 decembrie 2014 de la pct. 5, însă fără a reproduce şi concluzia din finalul propunerii. Astfel, s-a comunicat operatorilor că prin Nota de control nr. x din 16 decembrie 2014, aprobată de conducerea MADR, întocmită în urma verificărilor efectuate în perioada 2 - 5 decembrie 2014 de către consilieri din cadrul DGCAI-DIS şi transmisă în copie către DGPAS au fost dispuse măsuri, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva celor ce se fac vinovaţi de netransmiterea în timp legal a răspunsurilor la Adresele nr. x din 28 iulie 2014 şi nr. y din 28 iulie 2014, fără a se comunica cele precizate în continuare în Nota de control, respectiv că vinovăţia funcţionarilor MADR a generat starea de fapt constatată ulterior tot de intimatul-pârât: fapt ce a condus la desfăşurarea unei activităţi ilegale de către societatea C. SRL.

De asemenea, recurentul-reclamant critică invalidarea certificatului său de conformitate, în condiţiile în care nu a fost afectată legalitatea sau conformitatea respectivului certificat prin eroarea aplicării ştampilei C. SRL pe raportul de inspecţie, în loc de ştampila B. - Sucursala Iernut, deoarece în legătură cu această eroare trebuia să fie informat pentru corectarea acesteia, din moment ce organismul B. - Sucursala Iernut era aprobat de către MADR la data efectuării controlului şi un angajat al acestuia a efectuat inspecţia.

4. Apărările intimaţilor

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii de fond ca fiind temeinică şi legală.

Invocă nulitatea recursului întrucât motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., motiv pentru care apreciază că se impune respingerea recursului ca fiind vădit nefondat.

Susţine că instanţa de fond în mod corect a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă, apreciind că actul atacat nu poate fi calificat drept un act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece, deşi este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, nu produce prin sine însuşi efecte juridice, în sensul că nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, ci acest act s-a adresat Direcţiilor de Agricultură Judeţene din subordinea MADR, solicitând informarea operatorilor în agricultura ecologică, care au beneficiat de serviciile de inspecţie şi certificare ale organismului B. - Sucursala Iernut, în intervalul 1 ianuarie - 28 noiembrie 2014 (data la care acesta a fost radiat din evidenţele ONRC), asupra unor aspecte de nelegalitate ce afectează certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după 24 iulie 2014 şi care au aplicată ştampila C. SRL, precum şi asupra obligaţiei de accesare a serviciilor altui organism de inspecţie şi certificare autorizat de MADR, în scopul continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică.

Arată că scopul emiterii actului l-a constituit exclusiv informarea Direcţiilor de Agricultură Judeţene şi a operatorilor din agricultura ecologică vizaţi de aspectele semnalate şi că actul emis nu a modificat şi nu a stins raporturi juridice, respectiv nu a invalidat certificatul de conformitate eliberat acestuia pentru anul 2014 de B., nu a făcut vreo referire la înlăturarea pe viitor a efectelor actelor de certificare emise şi nici nu a dispus revocarea lor.

Deşi avea posibilitatea de a revoca acest certificat, întrucât fusese emis în numele şi pe seama sa, urmare a delegării către organismul de inspecţie şi certificare a atribuţiilor de control ce revin ministerului, potrivit art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007, intimatul-pârât nu a emis vreun act de revocare a certificatului.

Se mai arată în întâmpinare că în mod corect instanţa de fond s-a pronunţat şi cu privire la solicitarea reclamantului privind validitatea certificatului de conformitate eliberat pentru anul 2014, apreciind că şi această solicitare este inadmisibilă, întrucât se află în strânsă legătură de accesorialitate cu primul petit, iar pe de altă parte, prin formularea sa, se reclamă un pretins refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri ori nesoluţionare a acesteia în termenul legal, ci nerecunoaşterea unei împrejurări de fapt, şi anume, validitatea certificatului de conformitate printr-un act juridic emis de MADR.

Intimata- chemată în garanţie SC C. SRL a formulat întâmpinare solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat .

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 4 iunie 2018, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului şi, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor agricole judeţene cu Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015, precum şi obligarea pârâtului să recunoască valabilitatea acestui certificat.

Reclamantul se consideră vătămat de decizia administrativă adoptată de autoritatea pârâtă, ca manifestare de voinţă exprimată în regim de putere publică în sensul nerecunoaşterii validităţii certificatului de conformitate, printr-un act juridic emis de MADR, respectiv Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015 prin care s-a adus la cunoştinţa tuturor direcţiilor pentru agricultură judeţene că Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24 iulie 2014 şi care au aplicată ştampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice.

Decizia MADR valorifică concluziile verificărilor efectuate în perioada 2 - 5 decembrie 2014, de Direcţia Generală Control Antifraudă Inspecţii - Direcţia de Inspecţii de Stat, cu privire la criteriile de funcţionare, precum şi la activitatea desfăşurată de B. - Sucursala Iernut/C. SRL şi constatate prin Nota de control nr. x/16 decembrie 2014, prin care s-a propus ca operatorii să fie informaţi asupra următoarelor aspecte: (i) organismul de inspecţie şi certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28 noiembrie 2014, emis în baza rezoluţiei aprobate de MADR ca organism de inspecţie şi certificare. (ii) Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24 iulie 2014 şi care au aplicată ştampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice. (iii) Se impune orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică.

Finalul adresei conţine solicitarea de a identifica operatorii clienţi ai B. - Sucursala Iernut/C. SRL şi de a-i informa cu privire la cele semnalate. Această adresă a fost comunicată reclamantului de către Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Caraş-Severin, prin Adresa nr. x din 19 ianuarie 2015.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă reţinând că natura juridică a actului nu poate fi stabilită prin raportare la titulatura dată acestuia, ci doar la conţinutul său. Având în vedere tocmai acest conţinut, instanţa de fond a reţinut că actul în discuţie nu poate fi calificat drept act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât, deşi este emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, nu produce prin sine însuşi efecte juridice, în sensul că nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice, precum şi faptul că scopul emiterii actului l-a constituit exclusiv informarea Direcţiilor de Agricultură Judeţene şi a operatorilor din agricultura ecologică vizaţi de aspectele de nelegalitate constatate la verificările efectuate de MADR, în condiţiile în care, la rândul său, Direcţia de Agricultură a judeţului Caraş-Severin, după primirea respectivei adrese, s-a limitat la informarea reclamantului asupra aceloraşi aspecte de nelegalitate.

Soluţia primei instanţe nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar, pentru că a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor normative pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Într-adevăr, în expunerea motivelor de recurs recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond s-a aflat în eroare atunci când a reţinut că ar fi solicitat anularea Adresei nr. x din 15 ianuarie 2015, acesta susţinând că a solicitat anularea deciziei comunicate cu Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015 şi nu anularea acestei adrese, astfel că instanţa de fond s-a pronunţat pe alt obiect decât cel al cererii sale de chemare în judecată şi nu s-a pronunţat pe unul din capetele de cerere.

Această critică nu poate fi primită deoarece demersul judiciar a fost declanşat ca urmare a informării recurentului-reclamant despre existenţa Adresei nr. x din 15 ianuarie 2015 prin care s-a adus la cunoştinţa tuturor direcţiilor pentru agricultură judeţene faptul că în perioada 2 - 5 decembrie 2014, Direcţia Generală Control Antifraudă Inspecţii - Direcţia de Inspecţii de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcţionare, precum şi la activitatea desfăşurată de B. - Sucursala Iernut/C. SRL.

Din actele dosarului de fond rezultă că recurentul-reclamant a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei de invalidare a certificatului de conformitate, însă în adresa de răspuns nr. 157489 din 24 februarie 2015 emisă de către intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu se face vorbire despre actul administrativ prin care s-a adoptat măsura/decizia de invalidare a certificatului de conformitate, ci i se comunică dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ, astfel că recurentul-reclamant nu a fost lămurit despre existenţa sau inexistenţa unei decizii administrative. De altfel, intimatul-pârât nu a depus la dosar decizia de invalidare, iar demersurile recurentului-reclamant au rămas fără rezultat.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale valorifică propunerile din Nota de control nr. x din 16 decembrie 2014 în sensul că operatorii vor fi informaţi asupra următoarelor aspecte: Organismul de inspecţie şi certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28 noiembrie 2014, emis în baza Rezoluţiei nr. 14426 din 26 noiembrie 2014, iar societatea nou înfiinţată, respectiv C. SRL nu este aprobată de MADR ca organism de inspecţie şi certificare; - certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24 iulie 2014 şi care au aplicată ştampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice; - se impune orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică".

Aceste constatări au fost transmise recurentului-reclamant (adresa nr. x din data de 19 ianuarie 2015 Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Caraş-Severin)

Or, din conţinutul celor două adrese rezultă fără putinţă de tăgadă că pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a decis asupra validităţii certificatului de conformitate, iar această manifestare de voinţă este de natură să producă efecte juridice de drept administrativ, în sensul lipsirii de valabilitate juridică a Certificatelor respective şi obligării titularilor să se orienteze către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică.

Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat, finalul adresei conţine solicitarea de a identifica operatorii clienţi ai B. - Sucursala Iernut/C. SRL şi de a-i informa cu privire la cele semnalate. Această adresă a fost comunicată reclamantului de către Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Caraş-Severin, prin Adresa nr. x din 19 ianuarie 2015.

Prin urmare, nu se poate susţine că nu suntem în prezenţa unui act administrativ, însă, instanţa de fond nu a stabilit care este actul administrativ care produce efecte juridice de drept administrativ, nu a calificat natura juridică a Notei de control nr. x din 16 decembrie 2014, atât din perspectiva contestării acesteia cât şi a procedurii legale de valorificare a concluziilor acesteia, nu a clarificat dacă potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, adresele în cauză au natura juridică a unei decizii de invalidare a certificatului de conformitate al recurentului-reclamant, în condiţiile în care, în afara înscrisurilor depuse la dosar şi a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deţinut de reclamant.

Obligaţia de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanţei potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Or, instanţa de fond a soluţionat cauza la primul termen de judecată fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea Adresei nr. x din 15 ianuarie 2015, deşi reclamantul solicitase în mod expres anularea deciziei de Invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susţine de către recurentul-reclamant şi chiar de către intimatul-pârât în faţa instanţei de recurs.

Din punct de vedere al efectelor produse, suntem în prezenţa unui act administrativ care produce efecte juridice de drept administrativ, însă în cauză, prima instanţă, aşa cum s-a arătat, nu a analizat conţinutul raportului juridic litigios dedus judecăţii, prin stabilirea naturii juridice a actelor emise, a determinării în concret a efectelor vătămătoare ale acestora, din perspectiva reclamantului, producându-i acestuia o vătămare, prin respingerea ca inadmisibil a demersului procesual şi privarea de o cenzură pe fond a instanţei de contencios administrativ a deciziei administraţiei.

Prima instanţă şi-a limitat analiza la Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015, apreciind că se solicită anularea acesteia, cu toate că aspectele privind eliberarea certificatelor de conformitate fără respectarea prevederilor legislative naţionale şi comunitare în vigoare în domeniul agriculturii ecologice erau cuprinse, aşa cum s-a arătat, în Nota de constatare, prin adresă se solicita direcţiilor pentru agricultură judeţene să-i informeze pe operatorii clienţi ai B. - Sucursala Iernut/C. SRL cu privire la aspectele semnalate.

Faptul că pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a emis o decizie de invalidare a certificatului de conformitate pe numele recurentului-reclamant A., nu poate conduce la concluzia că nu ne aflăm în prezenţa unui act administrativ ca manifestare de voinţă în regim de putere publică, în sensul de a decide ineficienţa juridică a unor certificate, pârâtul acţionând în virtutea prerogativelor sale legale şi nu poate atrage sancţionarea recurentului-reclamant prin respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, atâta vreme cât este singurul act comunicat acestuia prin care i se aduce la cunoştinţă că certificatul deţinut nu mai este valabil, urmare a valorificării concluziilor Notei de control nr. x din 16 decembrie 2014.

Or, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a cerceta fondul cauzei, fără a analiza legalitatea deciziei administraţiei, prin care au fost suprimate efectele juridice ale certificatului de conformitate eliberat pentru anul 2014, respectiv fără a stabili în concret valoarea juridică a Notei de constatare, dacă respectiva adresă constituie doar un act de comunicare sau însuşirea acestei note şi înglobează manifestarea de voinţă în sensul invalidării, respectiv nu a indicat care este remediul procesual pe care reclamantul l-ar fi avut la îndemână, în contextul în care a apreciat că acţiunea este inadmisibilă, întrucât adresa în speţă nu este act administrativ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., constatând că prima instanţă a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 10 din 19 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM