Judicial reasoning defect: nullity of sentence for merely copying respondent's arguments without independent analysis under Article 425(1)(b) CPC

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată înregistrată sub nr. x/2014 la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Jurisdicţie a Imputaţilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Unitatea Militară 0x anularea Hotărârii nr. 24/CJI/20 06 2014 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale:

- Anularea Hotărârii A 3499 din 18.02.2014 emisă de Comandantul UM nr. 0x - Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei de imputare;

- Anularea Deciziei de imputare cu nr. A18 din 6.01.2014 emisă în sarcina reclamantului de către UM 0x - Comisia de cercetare administrativă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale;

- Suspendarea efectelor Deciziei de imputare cu nr. A18 din 6.01.2014 şi a Hotărârii nr. A3499 din 18.02.2014 până la soluţionarea prezentei acţiuni;

- Exonerarea de la plata sumei de 4.308.75 RON c/val. răspunderii materiale care s-a antrenat în sarcina reclamantului şi restituirea sumelor achitate cu acest titlu;

- Obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 28/F din 4 februarie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din Cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, având ca obiect anulare act administrativ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 28/F din 4 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii de fond, reţinerea cauzei în vederea rejudecării şi pronunţarea unei soluţii de admitere a cererii de chemare în judecată.

În esenţă, recurentul-reclamant a susţinut că este eronată interpretarea instanţei de fond conform căreia s-a prelungit termenul iniţial, stabilit de comandant, nu cel maxim de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 121/1998.

În opinia recurentului-reclamant,faptul că interpretarea instanţei de fond este eronată rezultă şi din Sentinţa nr. 1195/28.04.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2/214.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 iunie 2016, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Intimatul-pârât a susţinut că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 121/1998 raportat la dispoziţiile prevăzute de pct. 54 din Ordinul nr. M.5/22.01.1999 pentru aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul fondat, pentru considerentele şi în limitele ce vor fi arătate în continuare.

Controlul de legalitate declanşat de recurentul-reclamant a avut ca obiect anularea Hotărârii A 3499 din 18.02.2014 emisă de Comandantul UM nr. 0x - Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei de imputare şi a Deciziei de imputare cu nr. A18 din 6.01.2014 emisă în sarcina reclamantului de către UM 0x - Comisia de cercetare administrativă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Curtea de Apel Galaţi a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede că:

"(1) Hotărârea va cuprinde: (...) b) (...) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor."

Aceasta dispoziţie are caracter imperativ, aspect care rezultă din folosirea, de către legiuitor, a expresiei "va cuprinde", stabilind o obligaţie în sarcina instanţelor de judecată, a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.

În sensul acestor dispoziţii procedurale, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv, întrucât o hotărâre care nu evocă reţinerile ei constituie o dispoziţie arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil.

În cauză, hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, în considerentele acesteia neregăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia de respingere a acţiunii.

Confirmând şi întărind acest caracter imperativ, precum şi sancţiunea nulităţii, legiuitorul a înţeles să reglementeze un motiv distinct de casare a hotărârii judecătoreşti, prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., şi anume:

"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii."

Importanţa motivării hotărârii judecătoreşti a fost subliniată şi în jurisprudenţa europeană, fiind considerată un aspect al garanţiilor procesuale conferite de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunţată în cauza Albina c. România, s-a reţinut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, parag. 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDO 2004-I, şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

34. Conform jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri şi decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60)."

Aceste considerente au fost reluate şi în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reaminteşte în primul rând principiile stabilite prin jurisprudenţa sa în ceea ce priveşte participarea efectivă a părţilor la procedură şi obligaţia instanţelor de a "audia" argumentele acestora şi de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 şi 32, 28 aprilie 2005 şi Boldea, citată anterior, pct. 28 - 30)."

În ceea ce priveşte hotărârea pronunţată în cauză, Înalta Curte constată că, din cuprinsul acesteia, nu rezultă existenţa unei motivări proprii a instanţei de judecată, toate considerentele fiind preluate din apărările formulate prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

Art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. face trimitere la nevoia expunerii motivelor de fapt şi de drept "pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", ceea ce conduce la concluzia că motivarea trebuie sa cuprindă argumentele proprii judecătorului, simpla reluare a argumentelor uneia dintre părţi nefiind suficientă. O astfel de motivare nu face dovada analizării efective a argumentelor părţilor şi nu respectă rigorile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanţa a ajuns la această soluţie, şi nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de reclamantul A.

Hotărârea instanţei de fond nu permite nici exercitarea controlului judiciar, instanţa de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza temeinicia sau netemeinicia soluţiei pronunţate, obligând la o casare cu trimitere spre rejudecare, deşi, strict formal, Curtea de Apel Galaţi s-a pronunţat pe fondul cauzei.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României garantează dreptul la un proces echitabil, garanţie ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente argumentele părţilor, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Este evident că soluţia judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunţată în favoarea uneia din părţile cauzei, prin raportare la motivele de fapt şi de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanţa de judecată de justeţea pretenţiilor părţii, dar instanţa de judecată nu poate ignora obligaţia de motivare a hotărârii, prin preluarea integrală a argumentelor părţii căreia i-a dat câştig de cauză.

Prin urmare, se apreciază că, în cauza de faţă, considerentele hotărârii de fond nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective şi complete a cauzei şi a argumentelor părţilor, astfel încât se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Pentru motivele expuse anterior, în raport de soluţia de casare cu trimitere la rejudecare, Înalta Curte apreciază a fi inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate de reclamant, încadrate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond în rejudecare.

În consecinţă, constatându-se incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea Sentinţei civile nr. 28/F din 4 februarie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 28/F din 4 februarie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN